Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 573
            [nume] => Secretul cozonacilor nu stă în rețetă
            [descriere] => 

Dacă ai un copil răzvrătit, încăpățânat, neascultător, dezinteresat, timid, leneș și ești în căutare de soluții pentru a-l schimba, TREBUIE să asculți ce are de spus Gáspár György. Nu-ți va plăcea la început. Nu e comod, după ce aproape o viață-ntreagă ai trăit cu impresia că părintele poate și chiar are datoria de a sculpta comportamentul copilului său, cioplind cu dalta de unde e prea mult, adăugând cu mistria unde e prea puțin, să afli că tot ce ai de făcut e cu tine.

 

E greu și o spun din propria experiență, dar, dacă chiar ești în căutarea unei soluții pentru a îmbunătăți relația cu copilul tău, asta-i calea, relația ta cu tine. Restul (și mă refer aici la tehnici de cum să faci când copilul țipă, lovește, refuză etc.) sunt drumuri ocolite, instrumente pe care le folosești și funcționează o dată, de două ori, când ești motivat să pui în practică, dar obosești și le abandonezi.

 

Și e firesc să se întâmple asta.  „O mână încordată nu poate să frământe aluatul atât cât îi trebuie unui cozonac ca să-l mănânci cu ochii”, zicea mamaia. În ajun de sărbători, ea se trezea în zori, când noi, toți ai casei, dormeam, atât de în zori, că ne trezea deja aroma aburindă a cozonacilor. Era liniște, mamaia frământa și spunea rugăciuni, îngâna cântece religioase, își amintea din tinerețea ei și nu grăbea cozonacii. În timpul ăsta, mâinile ei frământau singure, orele zburau ca minutele. Iar cozonacii ei erau caalzi, pufoși și aveau gustul copilăriei. Secretul lor nu era nicidecum rețeta.

 

Așa și cu copiii, secretul nu e felul în care îi sculptezi, nici măcar felul în care te construiești pe tine în interacțiunea cu ei, el stă în liniștea cu care reușești să-i asculți când au nevoie de tine. Ori liniștea asta vine după ce ai făcut pace cu tine și cu tot ce ai trăit până atunci. După liniște, vine bucuria, apoi recunoștința că ai un copil care nu e, așa cum credeai, încăpățânat și neascultător, ci hotărât si ambițios. Și te bucuri de el.

 

Cel puțin, asta s-a întâmplat cu noi, cu mine și cu Rareș. Perspectiva asta mi-a fost deschisă de Gáspár. Acum câțiva ani, eram în căutare de răspunsuri la întrebări de mamă copleșită de energia, rebeliunea și încăpățânarea copilului ei când am confirmat prezența la o conferință susținută la Constanța de un terapeut pe al cărui nume neobișnuit nu-l reținusem. A fost prima dată când l-am ascultat vorbind pe Gáspár György. N-a vorbit despre copii, dar, în mod ciudat, acela a fost momentul în care s-a trezit în mine mama de care avea nevoie Rareș.

 

Era primul terapeut care vorbea despre el, nu din teorie, nu despre alții. Și și-a subliniat cu atâta sinceritate și seninătate vulnerabilitățile și a vorbit despre copilăria lui cu atâta acceptare, că mi-a întors, în cele câteva zeci de minute, viața cu susul în jos la propriu. A răvășit toate trăirile și convingerile de după copilăria mea. Eram în primul rând și cred că a observat. Am plecat de acolo bulversată, dar suficient de impactată, cât să vreau să fac o schimbare la mine.

 

‚Deci, starea mea de bine nu se datorează și nu depinde de ceilalți! Deci, copilul meu nu e o prelungire a mea!’, vorbeam cu mine. Atâția de deci, importanți deci, chiar dacă nu erau concluziile mele încă. Aveau să fie. Cred că, dacă vei participa la conferința Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare, îți vei găsi propriile răspunsuri la întrebări.

 

Gáspár György este psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, specializat în hipnoza clinică, psihoterapia de familie şi psihoterapia integrativă, cu o experiență de peste zece ani în domeniul sănătății relaționale și, alături de alți doi experți, Urania Cremene și Diana Stănculeanu, va vorbi în Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare. Evenimentul este moderat de jurnalista Paula Herlo. Paula este senior corespondent ProTV și producător al emisiunii „România, Te Iubesc!”

 

Conferința va avea loc duminică, 29 octombrie, la Biavati Events. Pentru detalii despre înscriere, programul evenimentului și subiectele de discuție, accesează pagina oficială a evenimentului. Te aștept acolo.

 

 

 

[visible] => 1 [order] => 365 [updated_at] => 2017-10-17 13:02:11 [categorie] => 52 [data] => 1508212800 [meta_description] => Așa și cu copiii, secretul nu e felul în care îi sculptezi, nici măcar felul în care te construiești pe tine în interacțiunea cu ei, el stă în liniștea cu care reușești să-i asculți când au nevoie de tine. Ori liniștea asta vine după ce ai făcut pace cu tine și cu tot ce ai trăit până atunci. După liniște, vine bucuria, apoi recunoștința că ai un copil care nu e, așa cum credeai, încăpățânat și neascultător, ci hotărât si ambițios. Și te bucuri de el. dacă vei participa la conferința Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare, îți vei găsi propriile răspunsuri la întrebări. [meta_keywords] => raspunsuri, inteligenta parentala, copil, gaspar gyorgy, urania cremene, diana stanculeanu, paula herlo, conferinta, biavanti events, răzvrătit, încăpățânat, neascultător, dezinteresat, timid, leneș [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Ai un copil încăpățânat, rebel, care nu respectă regulile, sfidează autoritatea? Am vești bune. [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/501/Ai-un-copil-%C3%AEnc%C4%83p%C4%83%C8%9B%C3%A2nat,-rebel,-care-nu-respect%C4%83-regulile,-sfideaz%C4%83-autoritatea-Am-ve%C8%99ti-bune./ [asociat_name2] => Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/568/Care-este-cheia-pentru-a-deschide-inimile-copiilor-opozan%C8%9Bi-ne-spune-Oana-Moraru/ [publish_date] => 1508212800 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/573/Cultivare_inteligentei_parentale.JPG ) [5] => Array ( [id] => 572 [nume] => Cum o dorință de copil poate schimba lumea, cât să încapă în ea toate diferențele [descriere] =>

 

 

 

Cartea asta, Ploia curcubeu, e chiar o ploaie de bucurie și de magie. Nu trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi tu, pentru că ele, ilustrațiile și firul poveștii, te îmbie la imaginarea unei lumi. E ca si cum ai citi cu toate simțurile cartea.

 

Am mai citit cărți pentru copii, multe cu substanță, calde, vesele, dar, aproape de fiecare dată, am simțit să adaug măcar câte o onomatopee de la mine. Știi, când citești unui copil, interpretezi și, unde nu te ajută textul, improvizezi. La fel, când ilustrațiile din carte nu ajută ochii de copil să deschidă ușa imaginației, compensezi cu talent actoricesc. Tu ai de făcut din povestea din carte o poveste pentru copilul tău.

 

Aseară, am interpretat Ploaia curcubeu, o carte foarte profundă, de o profunzime copilărească, magică, și o carte sensibilă. N-am adăugat nimic, ba am răgușit schimbându-mi modulația vocii după scriitura plină.

 

Cartea le personifică pe Carla, libelula pe care aripile ei colorate diferit o poartă „zănatic” în ritmul emoțiilor pe care le trăiește, și pe Rița, bondărița cu o singură antenuță, dar strălucitoare. Vorbește, astfel, despre diferențele neacceptate dintre oameni și cum, dintr-o dorință arzătoare și curată, de-aia de copil, lumea se poate schimba, nu în bine, ci în diferit, mai vesel, mai colorat, mai neuniform, cât să încapă în ea cu bunătate toate acele diferențe, ba nici să nu se mai vadă. Printr-o ploaie curcubeu.

 

Am râs citind cum au chemat ele zânele, într-un spirit șugubăț și autentic. A râs și Rareș de cum am reușit să inventez „zânelucitulici”, dintr-o bâlbâială a lui „zânelucinăluci”.

 

 

 

 

Apoi, mi-am schimonosit fața și am articulat fiecare cuvânt în rolul viespei Misi, o învățătoare dură și cu multe suferințe: „Sunteți aici ca să învățați să zburați! Eu nu șterg nasuri mucoase și nici nu usuc lacrimi de pe obrajii îmbujorați de plâns! Nu vreau să aud decât fâlfâitul aripilor voastre! Niciun scâncet, niciun ‚Mama, vreau acasă!’” Dar și ea a fost schimbată de ploaia curcubeu.

 

 

 

 

La fel și Noa, cărăbușul morocănos, și melcul Uli, și furnica Zuzi, dar și părinții Carlei fuseseră atinși de ploaia miraculoasă.

 

 

Când am dat pagina care s-a dovedit a fi coperta, Rareș al meu a exclamat cu tristețe: „Îmmm, așa scurtă?!”, ceea ce înseamnă, Andreea, ca ai scris o poveste minunată!

 

 

 

 

Andreea Iatagan este omul blând și implicat din spatele a tot ceea ce citești pe Educație cu dragoste, iar Ploaia curcubeu este povestea pe care a inventat-o pentru fetița ei, Sofia, și pe care a ales să o împărtășească și cu alți părinți, să le-o citească copiilor. Cartea este deja în toate librăriile din țară, dar poate fi comandată și online de aici.

 

[visible] => 1 [order] => 364 [updated_at] => 2017-10-13 12:35:31 [categorie] => 60 [data] => 1507867200 [meta_description] => Am mai citit cărți pentru copii, multe cu substanță, calde, vesele, dar, aproape de fiecare dată, am simțit să adaug măcar câte o onomatopee de la mine. Știi, când citești unui copil, interpretezi și, unde nu te ajută textul, improvizezi. La fel, când ilustrațiile din carte nu ajută ochii de copil să deschidă ușa imaginației, compensezi cu talent actoricesc. Tu ai de făcut din povestea din carte o poveste pentru copilul tău. Aseară, am interpretat Ploaia curcubeu, o carte foarte profundă, de o profunzime copilărească, magică, și o carte sensibilă. N-am adăugat nimic, ba am răgușit schimbânu-mi modulația vocii după scriitura plină. [meta_keywords] => ploaia curcubeu, andreea iatagan, educatie cu dragoste, magie, poveste, carte, copii, ilustratii [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine! [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/562/Dac%C4%83-nu-po%C8%9Bi-s%C4%83-faci-asta,-te-rog,-drag%C4%83-mam%C4%83,-ai-grij%C4%83-de-tine!/ [asociat_name2] => Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/568/Care-este-cheia-pentru-a-deschide-inimile-copiilor-opozan%C8%9Bi-ne-spune-Oana-Moraru/ [publish_date] => 1507867200 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/572/IMG_7853.jpg ) [4] => Array ( [id] => 571 [nume] => L-am refuzat pentru că voiam să plângă [descriere] =>

 

 

Puteam să merg la culcare. L-am refuzat pentru că voiam să plângă.

 

Ne uitam toți trei la Vocea României vinerea trecută. Era, într-adevăr, trecut de 22:30, dar ăsta nu fusese până atunci motiv pentru Rareș să ceară la culcare. Atenție, să ceară el la culcare, nu să-i fie somn! Îți știi copilul 7 ani într-un fel, într-un fel care necesita o tehnică aparte de introdus în pat, niciodată aceeași, ca și cum ai fi participat la olimpiada de imaginație, și, într-o seară, târzie, ce e drept, dar nu foarte pentru el, când chiar vrei să mai stai puțin să se termine emisiunea, care-i place și lui, culmea, auzi:

 

Mami, mi-e somn.

 

Ia zi, cum să te ajut?, am răspuns glumind, ca la o glumă de-a lui.

 

Vreau să mergem să ne culcăm! a continuat bățos.

 

M-am uitat la el și părea că nu glumește deloc, dar mi-am păstrat oareșice rezerve. Puiule, eu nu vreau să mă culc acum, dar tu, dacă ți-e somn, du-te liniștit în dormitor.

 

Dar nu vreau singur. Hai șiii tuu! Mi-eee soomn! Și începe să plângă. Și continuă, dar nu plânsul lui obișnuit, nici actual, ci unul vechi, al lui Rareș care nu exprima bine prin cuvinte ceea ce simțea, cu tras de mine, împins, țipat.

 

Haai! Acuum!, rostea cuvinte tărăgănate, le repeta continuu. Și, la refuzul meu, izbucnea într-un plâns hohotit, suferit.

 

Soțul meu i-a propus să meargă cu el în dormitor, dar copilul voia cu mami. Avea nevoie să plângă, clar, și, inconștient, știa că mami poate să îl ajute. Ba l-a și lovit pe tati când a insistat să-i ofere ce cerea urlând deja. Tati, conștient că nu poate susține manifestarea, s-a retras.

 

A urmat o jumătate de oră în care copilul meu de clasa I a plâns continuu, a țipat, m-a gonit de lângă el, s-a aruncat la mine în brațe, iar m-a impins. A transpirat.

 

Am stat lângă el și am reușit, în sfârșit!, să nu sufăr. Am putut să mă detașez de suferința mea. Nu era despre mine, ci despre stresul lui cu începutul de școală, cu teme, cu lipsa noastră de timp pentru el, cu din nou graba noastră continuă, cu TREBUIE, fără joacă afară. Nu mi le-a spus el, eu i le-am subliniat după ce a acceptat să stea foarte aproape de mine și să-l mângâi, iar el le confirma prin hohot de plâns, ca și cum i-aș fi apăsat pe o rană.

 

E greu dacă folosești asta ca pe un instrument care îl ajută pe copilul tău. E simplu numai după ce o faci întâi cu tine și ajungi să te accepți și cu ceea ce considerai până atunci slăbiciune. Așa, când plânge el, nu mai cazi în scene din copilăria ta, când plânsul era doar pentru cei slabi și, eventual, mai primeai și amenințarea că, dacă nu încetezi imediat, o să primești motive reale să plângi...

 

Plânsul este cea mai bună cale a copiilor de a se elibera de stres. După mine. Căi sunt mai multe. Aletha Solter vorbește în Lacrimi și crize de furie despre râs, verbalizare, joc simbolic și plâns ca fiind cele patru modalități prin care copiii fac față stresului și toxinelor emoționale. Am scris aici despre cei 6 pași de urmat când bebelușul plânge.

 

Plânsul îl ajută, deși pare că îl consumă. Știi cum e? Ca o oră de sport după o pauză lungă. În timp ce forțezi fiecare mușchi să își recapete forța, simți greutate, durere, epuizare. Dar ce se întâmplă chimic în corp seamănă cu hala unei uzine producătoare de energie. După acest efort fizic conștient, ai timp și dispoziție să le faci pe toate. Așa și plânsul. Conștientizat de părinte ca fiind o eliberare a copilului, nejudecat și înțeles (Să spun și susținut?! Spun!), plânsul face bine. În seara aia, tati a adormit, dar, după plânsul ăla strașnic, eu și Rareș am stat pâna după 12 noaptea și am râs mult și cu poftă. Nu povestesc, că nu-i tocmai de lăudat, pot să spun doar că din prostii imaginate și cuvinte de-alea, știi tu. :)

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 363 [updated_at] => 2017-10-12 12:00:56 [categorie] => 52 [data] => 1507780800 [meta_description] => Plânsul îl ajută, deși pare că îl consumă. Știi cum e? Ca o oră de sport după o pauză lungă. În timp ce forțezi fiecare mușchi să își recapete forța, simți greutate, durere, epuizare. Dar ce se întâmplă chimic în corp seamănă cu hala unei uzine producătoare de energie. După acest efort fizic conștient, ai timp și dispoziție să le faci pe toate. Așa și plânsul. Conștientizat de părinte ca fiind o eliberare a copilului, nejudecat și înțeles (Să spun și susținut?! Spun!), plânsul face bine. În seara aia, tati a adormit, dar eu și Rareș am stat pâna după 12 noaptea și am râs mult și cu poftă. Nu povestesc, că nu-i tocmai de lăudat, pot să spun doar că din prostii imaginate și cuvinte de-alea, știi tu. [meta_keywords] => aletha solter, plans, crize, scoala, nevoie, a plange, copil, nu vreau [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur. [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/458/De-ce-nu-pot-copiii-s%C4%83-stea-nemi%C8%99ca%C8%9Bi-pe-sc%C4%83unele-sau-%C3%AEn-b%C4%83nci-%C8%99i-ce-putem-face.-Informa%C8%9Bie-de-aur./ [asociat_name2] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./ [publish_date] => 1507780800 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/571/voiam_sa_planga_sa_elibereze.JPG ) [3] => Array ( [id] => 570 [nume] => De ce mă duc ca vrăjită la raionul pentru bebeluși [descriere] =>

 

 

Când intru în Carrefour, nu pot sa nu trec pe la raionul pentru bebeluși. Și, dacă nu am timp sau mă zorește soțul, care, apropo, e sigur că aș putea să mă uit până și eu pe mine între drăgălușenii, aleg culoarul măcar ca rută spre zona care ne interesează. Doar-doar să arunc o privire.

 

Nu mai am bebeluș acum, dar urmează să fiu mătușă din nou. Și mă pregătesc. Ca să zic așa, am și motive să mă duc ca vrăjită după haine și produse de bebelusi. Iar acolo e raiul lor.

 

Și, și dacă n-aș fi viitoare mătușă, tot m-aș duce. E ceva, cred că amintirea perioadei pe care, parcă, n-am trăit-o suficient, n-am simțit-o cu totul. Și mai fur câte puțin. Proaspătă mamă, eram atât de decuplată de la nevoile mele și cum mă simțeam eu și atât de agățată de dorința de a fi o mamă bună pentru puiul meu și atât de convinsă că asta e calea, că, din afară, sigur se vedea ceea ce eu însămi pot să derulez acum zâmbind: un acrobat mergând pe sârmă, la zece metri de la sol, nu cu focus pe echilibrul propriu, ci cu frica să nu scape din brațe copilul.

 

Și, ca să fiu sinceră până la capăt, mă leagă câteva amintiri, hazlii acum, de Carrefour și raionul de puericultură. Pentru că ieșirile mele, de altfel, singurele mele ieșiri fără bebeluș, erau „excursiile” la hypermarchet, unde fugeam când adormea Rareșel și prin care alergam bezmetică după diverse. Toată goana era ca să mă pot opri în voie la produsele pentru bebelușul, puiul din brațele acrobatului, îți amintești. Toate îmi erau indispensabile și pe toate voiam să le am acolo pentru când va veni vremea lor. De toate aveam nevoie, și de toate-odată: și de țarc, și de centru de joacă, si de premergător, si de nebulizator (pe care chiar l-am folosit și-l recomand ca investiție!), halat și jucării de baie, multe lenjerii de pat, suzete, termometre de baie, de ureche, cu infraroșu, scaun de mașină, de masă, pernă anticolici, și de body-uri cu mânecă lungă, și din cele cu mânecă scurtă, să fie. Iar în categoria diverse intrau acum până și răsfățurile pentru părul meu, foarte important în economia îngrijirii personale de până atunci.

 

Ei bine, într-o seară, fugită de acasă, cu părul strâns într-un semi-coc în creștetul capului, nu natural, chiar foarte neglijent, cu cearcăne adânci nemascate, mirosind toată a lapte matern și scutece de nou-născut, cu pantaloni de trening și o bluză lălâie peste, mă simt prinsă de mână de cineva. Mă întorc și dau cu ochii de o femeie frumoasă, cea mai frumoasă femeie mi s-a părut atunci. Dacă n-aș fi fost atât de obosită, n-ar fi fost nevoie să mă întorc ca să știu că e o femeie, pentru că nările mele primiseră deja parfumul ei fin. Chipul ei era atent înfrumusețat, părul ei coafat purta mândru o pălărie cu boruri largi, accesoriu care completa o ținută elegantă. O fostă colegă.

 

Hei, Aura, ce faci? Dacă nu te-aș fi cunoscut, aș fi zis că fugi de mine. Ai trecut pe lângă mine, ti-am făcut cu mâna... Știam că o să te oprești aici. Cât are al tău? ‚Al tău’ ăsta, desi pierdută între biberoane, termometre, cărucioare, jucării și body-uri, m-a trezit la fel cum o făceau clopotele de la biserică, în fiecare duminică, până și cu geamul închis. Era și ea mamă. Și mi-a dărâmat toată construcția, menită să mă mintă că am motive să ies în halul ăla din casă. Mi-am promis că n-o să se mai întâmple, dar s-a mai întâmplat. Și să ies ca scăpată din casă, și s-o văd pe ea, la fel de frumoasă, la raionul de bebeluși. Știi c-am fugit de ea! Știi că tot m-a prins de mână!

 

Acum, mă amuz, că e de amuzat, atunci am înghițit în sec. Dar m-am răzbunat. Și m-am dus la raionul de puericultură de la Carrefour, nu elegantă, dar senină, cu soțul și un aparat foto, ca să surprind și să-ti arăt că:

 

  • O mămică sau o mătusă, nașă, prietenă, bunică poate găsi orice pentru un pui mic într-un singur loc: hăinuțe si încălțăminte, produse pentru igienă și îngrijire, pentru alăptare, pentru hrănirea bebelușului, pentru joacă și mișcare, pentru somn și plimbare, pentru sănătate și voie bună.

 

  • Mamele au nevoie să se ocupe, în primul rând, de ele. Nu, nu e egoism, așa cum ne-a rușinat societatea atâtea zeci, sute de ani, e calea firească spre starea de bine. Iar, când o mamă trăiește starea de bine, își umple rezervorul de energie pentru a putea „pompa” iubire înspre toți ai ei.

 

[visible] => 1 [order] => 362 [updated_at] => 2017-10-09 11:07:14 [categorie] => 52 [data] => 1507521600 [meta_description] => Ei bine, într-o seară, fugită de acasă, cu părul strâns într-un semi-coc în creștetul capului, nu natural, chiar foarte neglijent, cu cearcăne adânci nemascate, mirosind toată a lapte matern și scutece de nou-născut, cu pantaloni de trening și o bluză lălâie peste, mă simt prinsă de mână de cineva. Mă întorc și dau cu ochii de o femeie frumoasă, cea mai frumoasă femeie mi s-a părut atunci. Dacă n-aș fi fost atât de obosită, n-ar fi fost nevoie să mă întorc ca să știu că e o femeie, pentru că nările mele primiseră deja parfumul ei fin. Chipul ei era atent înfrumusețat, părul ei coafat purta mândru o pălărie cu boruri largi, accesoriu care completa o ținută elegantă. O fostă colegă. [meta_keywords] => carrefour, puericultura, raion, bebelusi, body, carucior, nebulizator, lenjerii, premergător, tarc, termometru, hainute, scaun, baie, jucarii [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine! [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/562/Dac%C4%83-nu-po%C8%9Bi-s%C4%83-faci-asta,-te-rog,-drag%C4%83-mam%C4%83,-ai-grij%C4%83-de-tine!/ [asociat_name2] => Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/568/Care-este-cheia-pentru-a-deschide-inimile-copiilor-opozan%C8%9Bi-ne-spune-Oana-Moraru/ [publish_date] => 1507521600 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/570/Snapseed_(1).jpg ) [2] => Array ( [id] => 569 [nume] => Prima temă la clasa I, dramă, plâns și alt Aha! [descriere] =>

 

 

Prima temă la clasa I. Amânată toată ziua.

 

8 seara. După fiecare rând, își masa degetele, își freca mâinile, își întindea brațele îndreptându-și spatele, apoi, se revărsa pe spătarul scaunului cu un oftat îndelung, ca frânt de oboseală. Și putea să stea așa, într-un loc, muuult, nefiresc de mult pentru energia care-l caracterizează. N-am încercat, dar cred c-ar fi și adormit, dacă n-aș fi fost lângă el cu ‚Rareș, hai, mami!’ Și urmau alte cinci semne. Și iar pauză. Apoi, așezat mai bine în scaun, verificat dacă nu cumva și-a uitat ceva la școală, apă, pipi, foame, aduceri aminte. Eu, tot cu ‚Hai, Rareș, mai ai puțin!’, doar că nu la fel de înțelegătoare.

 

La al patrulea rând, părea că e un început de sfârșit. Nu mai pot, da’ chiar nu mai pot! E prea mult. Și mai am și fișa asta cu semne oblice. Nu, eu nu mai pot! Se făcuse târziu. El era obosit, eu din ce în ce mai tensionată.

 

La un moment dat, am explodat: Serios?! De la puncte și linii?! Uite ce e, Rareș, asta e temă și nu vreau să mai discutăm dacă mai poți sau nu. Tema trebuie făcută! La așa reacție de fost copil cocârjat de temele care trebuiau făcute, nu puteam primi un răspuns care să-mi placă, desigur. Rareș a aruncat furios stiloul pe caiet, a pătat foaia și am făcut ceea ce am urât că a făcut mama cu munca mea tot la prima temă din clasa I, i-am rupt foaia. Și, la fel ca mama, după, aș fi vrut să nu fi făcut asta.

 

Copilul meu de 7 ani, copleșit de tot ce năvălise peste el, s-a ridicat de pe scaun fără să scoată un sunet, m-a ocolit natural, a ieșit din cameră și, în nici douăzeci de secunde, îl aud vorbind și-nțeleg că vorbește cu mama:

 

‚Mimi, poți vorbi puțin? E despre mami.’ Și-i povestește plângând drama lui, cu o mamă care nu-l înțelege, „care pare că a înnebunit”. ‚Mimi, dar ea zicea că nu vrea să fiu primul la școală, că n-o interesează nota, ci că eu știu, că-și dorește ca eu să învăț cu drag, ce-mi place, să fiu curios, să fiu mai bun în fiecare zi. În ritmul meu. Acum, trebuie! Și mi-a rupt foaia cu toată munca mea, iar acum TREBUIE s-o iau de la capăt!’

 

În timp ce vorbea și plângea la telefon, am avut timp să-mi amintesc cât de greu mi-a fost mie, tot copil rebel și așteptat la joacă afară, cu primele litere de mână și cum acele câteva propoziții de citit din abecedar mi se păreau roman.

 

 

Acum, adult fiind, am conștientizat ce mă durea cel mai tare, nu mâna de la scris, ci că mama, cel mai bun om de pe pământ, ființa care nu m-a pedepsit niciodată și le-a înțeles până atunci pe toate ale mele, îmi repeta: ‚Nu există nu pot, doar nu vreau! Tu ești deșteaptă și puternică și poți!’ Iar eu aveam nevoie să mă ia în brațe și să-mi spună ca știe că mi-e greu, că mă înțelege, nu că pot. De atât aveam nevoie, de atât au nevoie toți copiii carora le e greu cu temele.

 

M-a ajutat să retrăiesc. Și mi-am luat copilul în brațe și i-am povestit cum a fost când mi-a rupt mie mama foaia (ceea ce mărturisise deja mimi la telefon), că-mi pare rău că am făcut asta și că-l înțeleg mai bine ca oricine. După ce a plâns, doar i-am amintit cât de greu i s-a părut prima dată la tenis și cât de în forță și sigur lovește cu racheta acum. Și ne-am liniștit amândoi.

[visible] => 1 [order] => 361 [updated_at] => 2017-10-04 17:29:30 [categorie] => 53 [data] => 1507089600 [meta_description] => Acum, adult fiind, am conștientizat ce mă durea cel mai tare, nu mâna de la scris, ci că mama, cel mai bun om de pe pământ, ființa care nu m-a pedepsit niciodată și le-a înțeles până atunci pe toate ale mele, îmi repeta: ‚Nu există nu pot, doar nu vreau! Tu ești deșteaptă și puternică si poți!’ Iar eu aveam nevoie să mă ia în brațe și să-mi spună ca știe că mi-e greu, că mă înțelege, nu că pot. De atât aveam nevoie, de atât au nevoie toți copiii carora le e greu cu temele. M-a ajutat să retrăiesc. Și mi-am luat copilul în brațe și i-am povestit cum a fost când mi-a rupt mie mama foaia (ceea ce mărturisise deja mimi la telefon), că-mi pare rău că am făcut asta și că-l înțeleg mai bine ca oricine. După ce a plâns, doar i-am amintit cât de greu i s-a părut prima dată la tenis și cât de în forță și sigur lovește cu racheta acum. Și ne-am liniștit amândoi. [meta_keywords] => teme, tema, clasa I, bastonase, drama, abecedar [comments_number] => 1 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [asociat_name2] => Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/568/Care-este-cheia-pentru-a-deschide-inimile-copiilor-opozan%C8%9Bi-ne-spune-Oana-Moraru/ [publish_date] => 1507089600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/569/D1B0740A-B3A3-4732-B6B6-776DF8B1C2EC.jpeg ) [1] => Array ( [id] => 568 [nume] => Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru [descriere] =>

Rareș al meu e spiritul ăla rebel! Și-l iubesc așa de mor! Nu e doar un fel de a spune, am învățat multe de la el și tocmai datorită naturii lui războinice. M-a forțat să ies din tiparele mele vechi, atât de vechi, că multă vreme am crezut că fac parte din mine, că eu așa sunt. Dar nu, rușinile, fricile, neiubirea mea de mine, care mă înghesuiau în colțuri, erau construite. Copilul meu opozant și rebel mi-a dat masca jos. S-a chinuit ceva cu mine! Iar mie mi-a fost tare greu...

 

Acum, are 7 ani și colaborăm lin. A nu se înțelege că nu mai avem conflicte! În ziua în care nu vom mai avea furtuni, voi ști că nu mai avem nimic de învățat. Doar că acum are argumente pentru Nu!, nu mai e Nu! cum era acum nu mai mult de 2 ani, doar pentru că simțea că eu tânjeam după un Da!. Nu s-a schimbat el, m-am schimbat eu. El a rămas minunat! Rebel și minunat.

 

Ei bine, dacă citești asta înseamnă ești părintele unui astfel de copil. Și-l iubești, nici nu intră în discuție, dar ești copleșit. Și ai nevoie de răspunsuri. Eu știu de mine și de copilul meu. Pot să povestesc experiența mea de mamă și sper, cel mult, să inspire. Pentru mult mai mult de atât, vine Oana Moraru la Constanța în 30 septembrie. Pe lângă că este și ea mamă, vine cu experiența dascălului, a formatorului de dascăli, a directorului de instituție de învățământ și, cel mai și cel mai important, cu a omului care a urmărit generații de copii între 2 și 16 ani crescând sub ochii ei. Foarte mulți așa, spirite rebele.

 

Până atunci, am rugat-o să ne vorbească un pic despre acești copii. Și am întrebat-o direct: Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți? Răspusul ei e de citit cu sufletul deschis:

 

 

 

„Nu cred că există conceptul de ‚copil opozant’. În momentul în care punem o astfel de etichetă, nu facem altceva decât să ne scutim pe noi de la incomodul adevăr că suntem cauza directă a comportamentului lor necooperant. 

 

Noi, adulții, trăim în iluzia care ne-a înghițit după naștere, în fața corpului lor mic și neputincios. Ne-am simțit mai mari, mai capabili, mai verbali și am cumpărat imediat ideea propagată din generație în generație că e datoria noastră de părinți să îi ajutăm să crească, să înțeleagă, să se conformeze modelelor noastre de ordine, de ascultare. Mulți dintre noi îi creștem pândindu-i să nu greșească, povățuindu-i, plivind iarba rea din jurul lor – cu subconștienta convingere că natura umană e ”stricabilă” – că e rolul nostru să ajustăm, să optimizăm, să reparăm ce se alterează. 

 

Sigur că suntem cei care facem un ghidaj anume, cu reguli și fermitate când e vorba de sănătatea lor fizică și emoțională, dar, în majoritatea cazurilor, ne identificăm atât de puternic și definitiv cu rolul de părinte, că ajungem să credem că, fără bunele noastre acțiuni, planuri și preferințe, copilul s-ar pierde, s-ar rata sau s-ar perverti sub alte influențe nefaste. Treptat, ne credem puternici, decisivi, creatori și mici dumnezei ai vieții lor. Ne turnăm peste ei, cu tot cu intenții bune și iubire, dar, mai ales cu toate programele noastre subconștiente – cu rănile noastre din copilărie, cu toate momentele în care ne-am simțit noi înșine mici și nevaloroși, nerelevanți pentru alții, cu toate fricile și istoricul eșecurilor noastre. Și, privind făptura asta mică și fără putere încă, simțim că am primit cumva a doua șansă, că ne putem împlini visurile prin ea. Cel mai adesea, simțim că ne putem împlini nevoia de control, cea de care am fost privați copii fiind.

 

Nevoia aceasta de control naște așa-zisul copil opozant. Ceva din energia părintelui transmite că el este o liniuță în agenda lui de punere a lumii sub semnul previzibilului și al ordinii. 

 

Vă amintiți cum era când începeați un caiet nou la școală? Cum scriați de atent și pios pe prima pagină și vă promiteați în gând că acesta, în sfârșit, va fi caietul pe care veți scrie mereu atent, perfect, fără accidente, fără pete, fără corecturi? Cam așa se simte egoul nostru în fața noii vieți pe care credem că am creat-o noi înșine: ca în fața unei promisiuni de maximă iubire și reușită – unele pe care, în mod natural, omul nu le are tot timpul. Copilul este promisiunea acestei împliniri, dar, mai ales victima ei.

 

Singura cale de a câștiga inima unui copil opozant nu stă într-o listă de lucruri, fapte sau tehnici care ar trebui făcute. Nimic din paradigma lui ”a face” este dezirabilă în jurul lui. Copilul opozant e sătul de câte lucruri și-a planificat mama să fie el, să facă el sau să devină prin el. El nu este în opoziție cu lumea – cu grădinița, cu fișele de lucru, cu temele, cu școala. El se află într-o secretă luptă de eliberare de sub energia unui adult sau a ambilor părinți – aceea care proiectează subtil și inconștient atmosfera invizibilă, dar deosebit de apăsătoare, a așteptărilor lor. Copilul opozant a auzit de multe ori ce trebuie să facă, de ce trebuie să aleagă un lucru, a primit explicații inutile – chiar dacă blânde și bine intenționate – pentru tot ce se așteaptă de la el. 

 

E tare greu de ajutat un copil opozant pentru că, mai întâi, părintele trebuie să se ajute pe sine. Ce nu înțelegem noi încă este că fiecare om emite în jurul lui o atmosferă emoțională perfect scanabilă și interpretabilă de copil. Acesta trăiește încă mai mult în emisfera lui dreaptă – are abilități extraordinare de a intui și depune în subconștient cine sunt, energetic vorbind, părinții lui: cât de crispați, cât de capabili să se relaxeze, să accepte fluxul vieții fără obsesii de control și perfecțiune, cât de în luptă sunt cu sine, nemulțumiți sau speriați de viață, cât de optimiști, dar și siguri de propriile intenții. 

 

Copiii lor își reglează comportamentele și personalitatea în funcție de ce spun și fac părinții lor, dar mai ales în funcție de cine sunt aceștia și de ce transmit la nivel subtil, inconștient. Ei sunt ca peștișorii în apă, înotând în atmosfera emoțională a familiei, fără să fie conștienți de ea și fără să își imagineze că poate fi altfel. 

 

Lângă copilul opozant suntem cei mai fericiți: pentru că el ne invită la o lecție spirituală doar pentru avansați: aceea de a lăsa la o parte iluzia controlului și de a avea încredere în forțele bune ale universului. Ca în Star Wars, nu? Cine trece de partea întunecată de regulă? Cel care se teme să nu piardă ce are, cel care dezvoltă atașamente. Cu alte cuvinte, părintele care crede că își poate pierde copilul, dacă nu acționează corect.

 

Dacă noi ne relaxăm și doar ghidăm din inspirație, din joacă, din preaplin și bucurie interioară, el nu se va mai simți subpunctul din agenda noastră de lucru pe viață. Se va simți un companion, un partener, un discipol fascinat de măreția și simplitatea maestrului său.” Oana Moraru

 

 

Evenimentul Cum își găsesc copiii drumul a adunat multe zeci de părinți constănțeni. Mulțumim tuturor!

 

[visible] => 1 [order] => 360 [updated_at] => 2017-09-27 18:13:43 [categorie] => 52 [data] => 1506484800 [meta_description] => Lângă copilul opozant suntem cei mai fericiți: pentru că el ne invită la o lecție spirituală doar pentru avansați: aceea de a lăsa la o parte iluzia controlului și de a avea încredere în forțele bune ale universului. Ca în Star Wars, nu? Cine trece de partea întunecată de regulă? Cel care se teme să nu piardă ce are, cel care dezvoltă atașamente. Cu alte cuvinte, părintele care crede că își poate pierde copilul, dacă nu acționează corect. Dacă noi ne relaxăm și doar ghidăm din inspirație, din joacă, din preaplin și bucurie interioară, el nu se va mai simți subpunctul din agenda noastră de lucru pe viață. Se va simți un companion, un partener, un discipol fascinat de măreția și simplitatea maestrului său.” Oana Moraru Evenimentul Cum își găsesc copiii drumul a adunat deja multe zeci de părinți constănțeni. [meta_keywords] => oana moraru, cum isi gasesc copiii drumul, constanta, eveniment, educatie, copii, opozanti, rebel [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur. [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/458/De-ce-nu-pot-copiii-s%C4%83-stea-nemi%C8%99ca%C8%9Bi-pe-sc%C4%83unele-sau-%C3%AEn-b%C4%83nci-%C8%99i-ce-putem-face.-Informa%C8%9Bie-de-aur./ [asociat_name2] => Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine! [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/562/Dac%C4%83-nu-po%C8%9Bi-s%C4%83-faci-asta,-te-rog,-drag%C4%83-mam%C4%83,-ai-grij%C4%83-de-tine!/ [publish_date] => 1506484800 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/568/copil_opozant.jpg ) [0] => Array ( [id] => 38 [nume] => A răbufnit la școală. [descriere] =>

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.

 

Alexis își iubește tatăl, chiar dacă nu au avut o relație bună. Și tati îl iubește pe Alexis, fapt de necontestat. Dar noi, părinții lui, nefiind compatibili, nici stilul parental nu este compatibil. Tata are multe regului, căci are nevoie el, în viața lui, de ordine și regului, pe care le transferă copilului însă.

 

Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. Alexis nu îl vede pe tati decât dacă merge el la tati sau dacă vine tati la el, cam la două saptămâni.

 

Și, de ziua lui, îl voia pe tati numai pentru el. Tati a refuzat să vină, iar Alexis s-a supărat. Suferă, nu i se pare drept, îl vrea pe tati și cum are el nevoie de el.

 

La școală, într-o pauză, Alexis a răbufnit! Victima a fost o doamnă care se plimba cu un bebe în cărucior, pe lângă școală, careia Alexis i-a adresat injurii, cuvinte murdare, reproducând cea mai urâtă înjurătură pe care a citit-o pe internet de pe telefonul unui coleg. Evident, mama, adică eu, a fost chemată la școală. Alexis era amenințat cu scăderea notei la purtare. Am explicat conjunctura, copilul meu și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze, situația s-a aplanat. Dar relația cu tata, chiar dacă s-a reluat după câteva luni, va genera în continuare suferință, frustrări care îi afectează lui Alexis relațiile și situația școlară.

 

’Nu e corect’, vorba lui Alexis, să transformi un copil într-un adult. El va trebui să fie adultul în relația cu tata. Nu e corect! Iar eu, uneori, simt că nu mai am soluții... Ce pot să fac?

 

Sursa foto aici.

[data] => 1475035200 [autor] => Katona Marcela Măriuca [comments_number] => 0 [meta_title] => A răbufnit la școală. [meta_description] => Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. [meta_keywords] => rabufnit, tristete, furie, tata, divort, familie, copil, adolescent, scoala, frustrare, relatie [visible] => 1 [order] => 20 [updated_at] => 2016-09-28 11:24:02 [autor_email] => marcela_kato@yahoo.com [autor_link] => [pic] => userfiles/experiente/38/rabufnirea_adolescent.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

Secretul cozonacilor nu stă în rețetă

Secretul cozonacilor nu stă în rețetă

Dacă ai un copil răzvrătit, încăpățânat, neascultător, dezinteresat, timid, leneș și ești în căutare de soluții pentru a-l schimba, TREBUIE să asculți ce are de spus...
Cum o dorință de copil poate schimba lumea, cât să încapă în ea toate diferențele

Cum o dorință de copil poate schimba lumea, cât să încapă în ea toate diferențele

      Cartea asta, Ploia curcubeu , e chiar o ploaie de bucurie și de magie. Nu trebuie să închizi ochii și să-ți imaginezi tu, pentru că ele,...
L-am refuzat pentru că voiam să plângă

L-am refuzat pentru că voiam să plângă

    Puteam să merg la culcare. L-am refuzat pentru că voiam să plângă.   Ne uitam toți trei la Vocea României vinerea trecută. Era,...

De ce mă duc ca vrăjită la raionul pentru bebeluși

    Când intru în Carrefour, nu pot sa nu trec pe la raionul pentru bebeluși. Și, dacă nu am timp sau mă zorește soțul, care, apropo, e sigur că aș putea să mă uit până și eu pe mine între drăgălușenii, aleg culoarul măcar ca rută spre zona care ne interesează. Doar-doar să arunc o privire.   Nu mai am bebeluș acum, dar urmează...
continuare
Publicat: 09.10.2017
0 comentarii

Prima temă la clasa I, dramă, plâns și alt Aha!

    Prima temă la clasa I. Amânată toată ziua.   8 seara. După fiecare rând, își masa degetele, își freca mâinile, își întindea brațele îndreptându-și spatele, apoi, se revărsa pe spătarul scaunului cu un oftat îndelung, ca frânt de oboseală. Și putea să stea așa, într-un loc,...
continuare
Publicat: 04.10.2017
1 comentarii

Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru

Rareș al meu e spiritul ăla rebel! Și-l iubesc așa de mor! Nu e doar un fel de a spune, am învățat multe de la el și tocmai datorită naturii lui războinice. M-a forțat să ies din tiparele mele vechi, atât de vechi, că multă vreme am crezut că fac parte din mine, că eu așa sunt. Dar nu, rușinile, fricile, neiubirea mea de mine, care mă înghesuiau...
continuare
Publicat: 27.09.2017
0 comentarii

A răbufnit la școală.

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.   Alexis își iubește tatăl, chiar...
continuare
Publicat: 28.09.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!