Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 561
            [nume] => Ce mă face fericită. Revelație
            [descriere] => 

Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.

 

M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de pijama și șlapi, cu un tricou de casă uzat. Așa a vrut, așa l-am luat. Acolo, nu rezist, ies din rând și glumesc cu el, care mă aștepta într-o parte: Iubitule, ține și o mână întinsă, că, oricum, pari copilul străzii. Râde, râd și mă întorc la rând. În nici 10 secunde, vine din spate, mă trage spre el și mă îmbrățișează strâns. Mami, știi de ce am făcut asta?, îmi spune șoptit. Ca să vadă oamenii că nu sunt copilul străzii, că tu ești mama mea, doar m-ai lăsat liber. N-am nevoie să-mi dea nimic.

 

Asta e, libertatea! Și eu am avut asta de la mama. Libertatea de a fi cum simt eu să fiu. Nu m-a iubit când sau dacă, m-am simțit iubită mereu. Acum, și eu mamă, îmi dau seama că n-are neapărat legătură cu te iubesc-ul și cu îmbrațișările, ci cu energia care vine dinspre mamă în cele mai banale și mai mărunte dintre situațiile de viață. Copilul are voie să aleagă cu ce se îmbracă până la magazin și mama nu-l rușinează, nici nu se simte rușinată. Sunt ei doi și restul lumii.

 

Libertatea asta mi-a fost oferită și, drept urmare, n-am furat-o. Nu m-am ascuns să fumez, nu mi-am scos căciula după colț, nu m-am machiat în oglinda din toaleta școlii. La fel, n-am avut nevoie de nimic în plus de la nimeni. Am avut iubirea pentru ființa mea unică, imperfectă. Sentimentul e, cum să spun ca să mă-nțelegi?, e de acasă.

 

 

Sunt fericită când mă simt acasă, cu oameni, cu locuri, dar mai ales cu mine însămi. Iubesc să mă știu acasă. E locul unde sunt liberă. Unde nu-mi doresc mai mult spațiu, mai multă iubire, de unde nu vreau să fug, nici să mă justific sau să mă fac plăcută. Sunt eu, cea care iubește dincolo de bariere și care își asumă responsabilitatea trăirilor, alegerilor (care nu sunt bune sau rele), care știe că merită și că poate să împlinească orice dacă doar își dorește cu tot sufletul. Am capul în nori, dar picioarele adânc înfipte în pământ. Fostul copil pe care mama l-a luat, la fel, cu ea la magazin în pijamale. Sunt eu și-mi ajunge ca să fiu fericită.

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 353 [updated_at] => 2017-08-15 18:18:00 [categorie] => 52 [data] => 1502769600 [meta_description] => Sunt fericită când mă simt acasă, cu oameni, cu locuri, dar mai ales cu mine însămi. Iubesc să mă știu acasă. E locul unde sunt liberă. Unde nu-mi doresc mai mult spațiu, mai multă iubire, de unde nu vreau să fug, nici să mă justific sau să mă fac plăcută. Sunt eu, cea care iubește dincolo de bariere și care își asumă responsabilitatea trăirilor, alegerilor (care nu sunt bune sau rele), care știe că merită și că poate să împlinească orice dacă doar își dorește cu tot sufletul. Am capul în nori, dar picioarele adânc înfipte în pământ. Fostul copil pe care mama l-a luat, la fel, cu ea la magazin în pijamale. Sunt eu și-mi ajunge ca să fiu fericită. [meta_keywords] => [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/521/Cum-a-reu%C8%99it-o-mam%C4%83-s%C4%83-lipeasc%C4%83-aripile-t%C4%83iate-de-o-profesoar%C4%83/ [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1502769600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/561/ce_ma_face_fericita.jpg ) [5] => Array ( [id] => 560 [nume] => Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă [descriere] =>

Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până să apară ceilalți să o învețe ce e fericirea. Și, cum ea nu știe definiții, se pune pe învățat. Frumusețea e aia, furia e rea, neascultarea se pedepsește, fericirea depinde. Și-nțelege, cu lipsa ei de experiență, că nu este suficientă așa cum e ea și-ncepe să construiască o altă persoană. Care are principii, convingeri, țeluri, nu ca prima, primarul instinct.

 

Necazul vieții noastre vine din faptul că noi ajungem să o ascultăm pe cea care e acceptată de ceilalți, cea construită. Și n-ar fi necaz dacă am asimila-o cu totul, dar n-avem cum să ștergem așa, pur și simplu, cine suntem noi cu adevărat. Și-ncepe conflictul.

 

Eu nu reușeam să spun nu. Mie, cu mare ușurință, dar oricărei alte persoane nu-i puteam refuza timpul, atenția, energia mea. Și o făceam atât de fără efort, că puteam să jur că e prima mea natură și nu mă consumă. Partea cu spusul, de ea vorbesc. Da, sigur că pot!, îmi ieșea din gura cu atâta repeziciune și naturalețe, că mă surprindeam până și pe mine, bine, latura cealaltă, aia pe care o ascundeam încă de lume, că, dacă lumea o auzea pe ea, nu mă mai iubea. Așa a fost vreo 34 de ani. Am mers cu stindardul generozității și altruismului sus. Mie-mi place să ajut.

 

De multe ori, nimeni nu-mi cerea nimic, dar eu, cu un apetit pentru a salva lumea, a o face mai bună, mă simțeam, cum să spun, datoare față de ceea ce am numit generic lume să mă îndrept cu pas grăbit spre dramă. Să o fac să fie mai puțin dramă.

 

Ceea ce nu e foarte departe de mine cea autentică, însă nu așa. Nu uitând de mine, ba tocmai revenind la cine sunt eu cu adevărat.

 

Și da, nu mă consumă, chiar mă hrănește acum, când dau fără să mă neglijez. E altceva.

 

Stai, nu înțelege că-mi iese întotdeauna. Nu. Că durează toată chestiunea asta. Mai ușor mi se pare să învăț chineza decât să răspund cu nu unei cereri neașteptate. Eu am nevoie de scenariu înainte, de timp să mă confrunt cu mine, să respir de câteva ori înainte să-mi permit să fiu eu însămi.

 

Greu, foarte greu a fost prima dată. Huh! Dar nu-ți imaginezi ce senzație de libertate am trăit după! Si ce sentiment de împlinire, de siguranță a mea cu mine simt  după ce spun nu când instinctul, importantul instinct îmi spune să nu. Nu acum, nu așa, nu acolo. La fel, când vorbesc cu vocea care e mea, cea autentică, nu din cărți, clasamente, legi, nu cum trebuie. E uau! Curaj și tu!

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 352 [updated_at] => 2017-08-11 18:45:18 [categorie] => 64 [data] => 1502424000 [meta_description] => Eu nu reușeam să spun nu. Mie, cu mare ușurință, dar oricărei alte persoane nu-i puteam refuza timpul, atenția, energia mea. Și o făceam atât de fără efort, că puteam să jur că e prima mea natură și nu mă consumă. Partea cu spusul, de ea vorbesc. Da, sigur că pot!, îmi ieșea din gura cu atâta repeziciune și naturalețe, că mă surprindeam până și pe mine, bine, latura cealaltă, aia pe care o ascundeam încă de lume, că, dacă lumea o auzea pe ea, nu mă mai iubea. Așa a fost vreo 34 de ani. Am mers cu stindardul generozității și altruismului sus. Mie-mi place să ajut. [meta_keywords] => sa spun nu, spun nu, cum spun nu, libertate [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [asociat_name2] => Prințesele nu sunt neapărat înalte! [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/552/Prin%C8%9Besele-nu-sunt-neap%C4%83rat-%C3%AEnalte!/ [publish_date] => 1502424000 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/560/cum_spun_nu.jpg ) [4] => Array ( [id] => 559 [nume] => Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi [descriere] =>

E bun facebook-ul, că-mi răspunde la întrebări des. De fapt, întreb eu câte ceva și răspunsul vine și el pe căile bătătorite. Azi, un share generos m-a luminat despre bucuria și sănătatea vieții. Am zis să luminez mai departe. Fericirea, sănătatea și longevitatea nu vin odată cu banii, diplomele, distincțiile, faima, nu. Ne complicăm viețile, când alegerea e atât de simplă.

 

Psihiatrul Robert Waldinger vorbeșe într-o conferință TED despre studiul început în anul 1983, la Harvard, pe două grupruri distincte de bărbați: unul cu studenți ai Universității, celălalt cu tineri proveniți din familii cu mari probleme. Studiul continuă și azi, pe 60 de bărbați, cei care mai sunt în viață dintre cei 724 de subiecți, dar și pe cei mai bine de 2000 de copii ai acestora. Video-ul este mai jos.

 

Cheia unei vieți fericite, o confirmă acest studiu de zeci de ani, nu o spun numai eu, un om care visează mult la pace și conectare, este norocul de a avea relații frumoase cu cei din jur. Norocul, da, pentru că norocul nu e altceva decât o concretizare a stării noastre de bine.

 

 

Știi ce cred eu, că am tot scris despre, află ce zice omul ăsta, Robert Waldinger, al patrulea director al celui mai lung studiu despre fericire:

 

„Am învățat trei mari lecții despre relații.

 

Prima e că legăturile sociale ne fac bine și că singurătatea ucide. Se pare că oamenii cu legături sociale mai bune cu familia, prietenii, comunitatea, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături mai slabe. Experiența singurătății se pare că e toxică. Oamenii ce sunt mai izolați decât vor să fie de ceilalți găsesc că sunt mai puțin fericiți, sănătatea lor decade mai devreme la mijlocul vieții, capacitatea cerebrală le scade mai curând și trăiesc vieți mai scurte decât oamenii ce nu sunt singuri. Trist e că, în orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun că se simt singuri.

 

Știm că poți fi singur într-o mulțime și că poți fi singur într-o căsnicie. Așa că a doua mare lecție învățată e că nu contează doar numărul de prieteni sau dacă ești sau nu într-o relație stabilă, ce contează e calitatea relațiilor tale apropiate. A trăi în conflict e foarte dăunător sănătății noastre. Căsniciile cu conflicte mari, de exemplu, fără prea multă afecțiune, se dovedesc a dăuna mult sănătății, mai mult chiar decât divorțul. A trăi în relații bune și calde este protectiv.

 

Odată ce i-am urmărit pe bărbații noștri până la 80 de ani, am vrut ca, privind înapoi la vârsta mijlocie, să vedem dacă am putea prezice cine avea să ajungă un octogenar fericit și sănătos și cine nu. Analizând tot ce știam despre ei la 50 de ani, nu nivelul colesterolului e acela care a prezis cum urmau să îmbătrânească. E nivelul de mulțumire în relațiile lor. Oamenii cei mai satisfăcuți cu relațiile lor la vârsta de 50 de ani au fost cei mai sănătoși la vârsta de 80 de ani. Relațiile bune și apropiate par să ne protejeze de unele dintre greutățile bătrâneții. Cele mai fericite cupluri – atât bărbații cât și femeile – au declarat la 80–90 de ani că, în zilele în care durerile fizice erau mai mari, dispoziția lor rămânea la fel de bună. Însă cei aflați în relații nefericite, în zilele în care aveau dureri fizice mai mari, ele erau amplificate de suferința emoțională.

 

A treia mare lecție despre relații și sănătatea noastră e că relațiile bune nu ne protejează doar corpul, ne protejează și creierul. Găsim că faptul de a te afla într-o relație unită și stabilă cu cineva, la 80–90 de ani, îți oferă protecție. Oamenii în astfel de relații, care simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la nevoie, au memoria bună un timp mai îndelungat. Oamenii aflați în relații în care simt că nu pot conta pe celălalt, aceia vor resimți mai devreme un declin al memoriei. Iar relațiile bune nu trebuie să fie mereu calme. Unele cupluri octogenare se pot ciondăni cât e ziua de lungă. Dar câtă vreme simt că pot se pot baza cu adevărat pe celălalt la greu, acele certuri nu le afectează memoria.

 

 

Deci ce am învățat? Ce învățături reies din zecile de mii de pagini de informații pe care le-am produs despre aceste vieți? Învățămintele nu-s despre bogăție, faimă sau muncă din greu. Cel mai clar mesaj al acestui studiu, lung de 75 de ani, este acesta: relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. Punct"

 

 

 

 

Traducerea este a Dianei Livezeanu.

Sursă foto aici.

[visible] => 1 [order] => 351 [updated_at] => 2017-08-01 12:49:37 [categorie] => 52 [data] => 1501560000 [meta_description] => Deci ce am învățat? Ce învățături reies din zecile de mii de pagini de informații pe care le-am produs despre aceste vieți? Învățămintele nu-s despre bogăție, faimă sau muncă din greu. Cel mai clar mesaj al acestui studiu, lung de 75 de ani, este acesta: relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. Punct [meta_keywords] => STUDIU, harvard, fericire, barbati, cel mai lung studiu, Robert Waldinger, psihiatru, relatii sanatoase, frumoase, memorie, singuratate, conferinta TED, TED [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd. [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%A [asociat_name2] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./ [publish_date] => 1501560000 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/559/studiu_harvard_viata_fericita.jpg ) [3] => Array ( [id] => 557 [nume] => Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P) [descriere] =>

Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:

 

 

Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu vârsta, desigur, dar, mai ales cu dragoste, răbdare și independență, într-un copil receptiv, deschis și empatic.

 

Copilul meu are acum 7 ani și ne înțelegem foarte bine. Acest „foarte bine” nu definește perfecțiunea comunicarii dintre părinte și copil (nici nu știu ce înseamnă asta), ci perfecțiunea noastră, adică un echilibru între ceea ce își dorește el și ceea ce îmi doresc eu, perturbat, adesea, de conflicte mărunte, absolut firești, fără de care el n-ar fi el și eu n-aș fi eu.

 

Acum, facem aproape totul împreună, este parte activă în treburile casnice, în unele din proiectele mele profesionale, ba mă însoțește și la evenimente și întâlniri. Nu mai este nevoie să mă asigur că și-a pus centura, că s-a spălat pe dinți (nu mereu!) sau pe mâini, că este în siguranță în cealaltă cameră, să fac mâncare cu un ochi la el, să calc, să vorbesc și să dau cu piciorul în minge în același timp. Gestionează din ce în ce mai bine conflictele. A început să și pună în practică cuvintele și sfaturile înțelepte la care, până mai ieri, era doar teoretician, expert, de altfel.

 

Știe și apreciază proiectul meu și vorbește des despre „jurnal”. Când eu scriu, la birou sau acasă, nu-mi mai stă în brațe, nici nu mă mai trage de bluză, nici nu-mi mai distrage atenția cu vreo boacănă sau cu o accidentare voită, pentru care să fie urgentă o ținere în brațe cu alint. Desenează sau pictează, își imaginează dialoguri și lupte între figurine sau se joacă pe tabletă. Nu o zi întreagă, nu. În fiecare dimineață, facem program, program de vacanță, îl negociem.

 

Mă uit la el și parcă am și uitat că a fost un bebeluș foarte energic, copil mic rebel și încăpățânat, în fiecare secundă în mișcare, deloc precaut și atât de curios, că eu, ca mamă, făceam eforturi mari să țin pasul... Dacă ești și tu mamă de astfel de minunăție de copil, știi ce zic.

 

Dacă ești mamă de astfel de minunăție de copil, relaxează-te, va fi bine. Ai răbdare, ai înțelegere pentru emoțiile care îi dau năvală, bucură-te de energia și curiozitatea care-l caracterizează. Tu iubește-l când are nevoie de iubirea ta, tocmai atunci când ceilalți te încurajează să-l pedepsești. N-avea teama că iubirea necondiționată înseamnă încurajarea comportamentelor nedorite. Dimpotrivă, siguranța iubirii domolește nevoia permanentă de a o obține. Ține-l aproape, să vadă la tine cum vrei să se comporte el.

 

Eu asta am sădit în copilul meu și începe să înflorească.

 

Și, încă ceva, l-am lăsat liber, în spatele lui mereu, dar fără ca el să simtă. Nu i-am prezis că o să cadă. Și s-a și lovit. De murdărit, nu mai zic, că se tăvălea, punea mâna pe orice îi apărea sub ochișori. Ba, în perioada când avea suzetă, se răzvrătea ștergând cu ea pe jos și înghesuind-o rapid în gură. Permanent, muta, trăgea, sărea, escalada. Explora! Iar hăinuțele puiului de om pe baterii rar scăpau fără pete. Pe multe, recunosc, le-am stricat cu soluții aplicate seara pentru 15 minute și uitate până dimineata de o mamă răpusă de somn. Dar n-a fost un motiv să-l cenzurez. Acum, nici atât. Mă bazez pe suportul meu la libertatea copilului, Persil Gel 360° Complete Clean. Și am muuult mai mult timp pentru mine.

 

[visible] => 1 [order] => 349 [updated_at] => 2017-07-26 11:20:28 [categorie] => 53 [data] => 1501041600 [meta_description] => Dacă ești mamă de astfel de minunăție de copil, relaxează-te, va fi bine. Ai răbdare, ai înțelegere pentru emoțiile care îi dau năvală, bucură-te de energia și curiozitatea care-l caracterizează. Tu iubește-l când are nevoie de iubirea ta, tocmai atunci când ceilalți te încurajează să-l pedepsești. N-avea teama că iubirea necondiționată înseamnă încurajarea comportamentelor nedorite. Dimpotrivă, siguranța iubirii domolește nevoia permanentă de a o obține. Ține-l aproape, să vadă la tine cum vrei să se comporte el. Persil Gel 360° Complete Clean. [meta_keywords] => Persil, Persil Gel 360° Complete Clean, libertate, detergent pete, copil rebel, incapatanat, timp pentru tine, [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./ [asociat_name2] => Copiii vor libertate, adică un fel de credit [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/553/Copiii-vor-libertate,-adic%C4%83-un-fel-de-credit/ [publish_date] => 1501041600 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/557/persil_copil_deschis.jpg ) [2] => Array ( [id] => 558 [nume] => Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor [descriere] =>

 

Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am vrea să trăim noi în locul lor. Ferindu-i, noi amânăm doar. Iar amânarea asta îi costă pe ei. Nu vor ști singuri, vor cădea de la o înălțime mai mare mai târziu. În plus, punem în ei frică, o emoție care le taie curajul de a crede că pot și nici nu mai încearcă. Și, în timp, uită cine sunt și că au în ei tot ce au nevoie ca să reușească. Și-ncep să caute la alții. Ori, nu asta e ce ne dorim, nu?

 

Eu am trăit atâtea situații în care credeam ca l-am salvat pe el, copilul meu, încât pot să spun cu convingere că n-am făcut-o, de fapt. E doar o iluzie. L-am salvat, da, dar nu când l-am distras de la suferință cu „uite ce floricică mică și drăguță!”, nici când îl hrăneam fără ca el să știe că mănâncă, nici când îl verificam obsesiv de febră și acționam cu medicamente, lichide, aerosoli, orice. Apropo de febră, odată, după ce îi administrasem tot ce aveam, transpirase, febra cedase de 15 minute și copilul meu adormise epuizat, a început să tremure atât de tare, că l-am luat pe sus și, în disperare, l-am băgat îmbrăcat sub duș. Deși așa credeam atunci, nu l-am salvat. Nici măcar atunci. Nu așa. Abia când am renunțat la frica compulsivă că aș putea să-l pierd. Și l-am văzut așa cum era, un copil perfect sănătos, un pui de om care are o imunitate de dezvoltat, o lume întreagă de luat la picior.

 

Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am vrea să trăim noi în locul lor. Nu asta e ideea. Nu depinde de noi.

 

Ideea e să nu suferim pentru ei, nici să nu ne fie frică, ci să fim cu ei cu energia noastră bună, cu siguranța noastră ca va fi bine orice s-ar întâmpla. Eu sunt aici lângă tine orice ar fi și te țin de mână dacă ai nevoie. Vorbim despre ce vrei tu, iți povestesc despre viață, despre mine, despre tine și tu vei știi ce ai de făcut, nu eu. Și se întâmplă! Pe cuvânt!

 

Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor, de parcă noi am fi siguri de acest viitor, nu cum au ei nevoie să fie iubiți. Ei vor să se uite la noi și să vadă în ochi siguranță. Mă iubește și acum, cănd plâng, țip, sunt tristă. Mă iubește și când e obosită mama. Mă iubește și dacă am luat o notă proastă sau nu-mi place matematica. Asta-mi dă confortul care-mi trebuie să pot să caut mai departe, să descopăr despre ce-mi place să învăț. Mă iubește deși simte că o mint, că m-am îndrăgostit de persoana nepotrivită, dar știe, și nu știu de unde știe, că am nevoie să trăiesc asta., am văzut eu în ochii, gesturile și cuvintele mamei mele. Siguranța asta a fost și reperul meu în ceea ce e între mine și copilul meu și amintirea ei a ajutat mult la motivația de a vindeca frica. Am trăit libertatea aia cu credit, la fel, siguranța că va fi bine orice s-ar întâmpla.

 

[visible] => 1 [order] => 350 [updated_at] => 2017-07-26 17:20:19 [categorie] => 52 [data] => 1501041600 [meta_description] => Ideea e să nu suferim pentru ei, nici să nu ne fie frică, ci să fim cu ei cu energia noastră, cu siguranța noastră ca va fi bine orice s-ar întâmpla. Eu sunt aici lângă tine orice ar fi și te țin de mână dacă ai nevoie. Vorbim despre ce vrei tu, iți povestesc despre viață, despre mine, despre tine și tu vei știi ce ai de făcut, nu eu. Și se întâmplă! Pe cuvânt! [meta_keywords] => suferim, sunt langa tine, [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/550/%C3%8Emi-urmez-inima-%C8%99i-am-convingerea-c%C4%83-nu-am-cum-s%C4%83-gre%C8%99esc-astfel/ [asociat_name2] => O femeie frumoasă [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/554/O-femeie-frumoas%C4%83/ [publish_date] => 1501041600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/558/iubire_cu_frica.JPG ) [1] => Array ( [id] => 556 [nume] => Eu nu muncesc [descriere] =>

 

 

- Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6 ani, copilul ei cel mare.

 

- Eu nu muncesc, m-am surprins până și pe mine.

 

- ... Aaa, stai cu copilul, revine cu înțelegere. Și se uită totuși la copilul meu de 7 ani, care nu mai are nevoie să fie ținut de mână să nu cadă, nu mai plânge sau lovește în loc să spună ce-l doare și nici n-are un frățior mai mic cu care să se dueleze pentru dragostea mea.

 

- Stau și cu copilul, pe lângă el acum. Mai stă și el cu mine, glumesc eu. Dar nu asta am vrut să spun. Scriu. Mă descopăr și scriu despre asta. Nu simt nicio secundă că muncesc, pentru că fac ce-mi place. Sunt o norocoasă, știu!

 

Este pentru prima dată când vorbesc cu un străin, cu bucuria asumării, despre ce fac eu și cum nu consider că muncesc scriind.

 

Și simt că am ajuns într-un moment al vieții mele când cred că la fel aș fi vorbit și dacă, în loc să scriu, aș fi pictat, aș fi servit oameni la un restaurant, aș fi cântat, aș fi lucrat în mașina de cusut. N-are legătură cu meseria în sine, nu despre asta e viața profesională. Mecanic, inginer, doctor, vânzător sunt simple denumiri. Profesional, te împlinește ceea ce faci cu pasiune, ori doar plăcere, răbdare, sau cu credința că rezolvarea provocărilor de serviciu e la doar o întindere de braț. Profesional, te hrănește ceea ce vine în acord cu cine ești tu, om vesel, generos, serios, blând, vulcanic, organizat. Nimeni nu e mai presus ca nimeni, nicio meserie nu e mai de aur ca alta.

 

De-aia spun, fii tu! Și ești deja fericit. Ești fericit cu tine, automat, știi ce-ți place să faci. Când și faci ce-ți place să faci, nu muncești, ci creezi, conduci, construiești, bucuri, înveți, susții. N-ai o meserie, ai o misiune, zic eu. Sau, hai că sună prea bombastic. Ai un drum de urmat. Și-l parcurgi zâmbind. Bine, zâmbind, țipând, alergând, de toate, dar, făcând o medie, mai mult zâmbind. Atunci, nu muncești.

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 348 [updated_at] => 2017-07-25 16:43:10 [categorie] => 64 [data] => 1500955200 [meta_description] => Și simt am ajuns într-un moment al vieții mele când cred că la fel aș fi vorbit și dacă, în loc să scriu, aș fi pictat, aș fi servit oameni la un restaurant, aș fi cântat, aș fi lucrat în mașina de cusut. N-are legătură cu meseria în sine, nu despre asta e viața profesională. Mecanic, inginer, doctor, vânzător sunt simple denumiri. Profesional, te împlinește ceea ce faci cu pasiune, ori doar plăcere, răbdare, sau cu credința că rezolvarea provocărilor de serviciu e la doar o întindere de braț. Profesional, te hrănește ceea ce vine în acord cu cine ești tu, om vesel, generos, serios, blând, vulcanic, organizat. Nimeni nu e mai presus ca nimeni, nicio meserie nu e mai de aur ca alta. [meta_keywords] => viata, muncesc, eu nu muncesc, pasiune, placere, scriu [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => O femeie frumoasă [asociat_link] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/554/O-femeie-frumoas%C4%83/ [asociat_name2] => Prințesele nu sunt neapărat înalte! [asociat_link2] => https://www.jurnaluluneimame.ro/articol/552/Prin%C8%9Besele-nu-sunt-neap%C4%83rat-%C3%AEnalte!/ [publish_date] => 1500955200 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/556/eu_nu_muncesc.jpg ) [0] => Array ( [id] => 38 [nume] => A răbufnit la școală. [descriere] =>

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.

 

Alexis își iubește tatăl, chiar dacă nu au avut o relație bună. Și tati îl iubește pe Alexis, fapt de necontestat. Dar noi, părinții lui, nefiind compatibili, nici stilul parental nu este compatibil. Tata are multe regului, căci are nevoie el, în viața lui, de ordine și regului, pe care le transferă copilului însă.

 

Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. Alexis nu îl vede pe tati decât dacă merge el la tati sau dacă vine tati la el, cam la două saptămâni.

 

Și, de ziua lui, îl voia pe tati numai pentru el. Tati a refuzat să vină, iar Alexis s-a supărat. Suferă, nu i se pare drept, îl vrea pe tati și cum are el nevoie de el.

 

La școală, într-o pauză, Alexis a răbufnit! Victima a fost o doamnă care se plimba cu un bebe în cărucior, pe lângă școală, careia Alexis i-a adresat injurii, cuvinte murdare, reproducând cea mai urâtă înjurătură pe care a citit-o pe internet de pe telefonul unui coleg. Evident, mama, adică eu, a fost chemată la școală. Alexis era amenințat cu scăderea notei la purtare. Am explicat conjunctura, copilul meu și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze, situația s-a aplanat. Dar relația cu tata, chiar dacă s-a reluat după câteva luni, va genera în continuare suferință, frustrări care îi afectează lui Alexis relațiile și situația școlară.

 

’Nu e corect’, vorba lui Alexis, să transformi un copil într-un adult. El va trebui să fie adultul în relația cu tata. Nu e corect! Iar eu, uneori, simt că nu mai am soluții... Ce pot să fac?

 

Sursa foto aici.

[data] => 1475035200 [autor] => Katona Marcela Măriuca [comments_number] => 0 [meta_title] => A răbufnit la școală. [meta_description] => Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. [meta_keywords] => rabufnit, tristete, furie, tata, divort, familie, copil, adolescent, scoala, frustrare, relatie [visible] => 1 [order] => 20 [updated_at] => 2016-09-28 11:24:02 [autor_email] => marcela_kato@yahoo.com [autor_link] => [pic] => userfiles/experiente/38/rabufnirea_adolescent.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

Ce mă face fericită. Revelație

Ce mă face fericită. Revelație

Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.   M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de pijama și șlapi, cu un...
Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă

Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă

Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până să apară ceilalți să...
Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi

Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi

E bun facebook-ul, că-mi răspunde la întrebări des. De fapt, întreb eu câte ceva și răspunsul vine și el pe căile bătătorite. Azi, un share generos m-a luminat...

Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P)

Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:     Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu vârsta, desigur, dar, mai ales cu dragoste, răbdare și independență, într-un copil receptiv, deschis și empatic.   Copilul meu are acum 7 ani și ne înțelegem foarte bine. Acest „foarte...
continuare
Publicat: 26.07.2017
0 comentarii

Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor

  Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am vrea să trăim noi în locul lor. Ferindu-i, noi amânăm doar. Iar amânarea asta îi costă pe ei. Nu vor ști singuri, vor cădea de la o înălțime mai mare mai târziu. În plus, punem...
continuare
Publicat: 26.07.2017
0 comentarii

Eu nu muncesc

    - Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6 ani, copilul ei cel mare.   - Eu nu muncesc, m-am surprins până și pe mine.   - ... Aaa, stai cu copilul, revine cu înțelegere. Și se uită totuși la copilul meu de 7 ani, care nu mai...
continuare
Publicat: 25.07.2017
0 comentarii

A răbufnit la școală.

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.   Alexis își iubește tatăl, chiar...
continuare
Publicat: 28.09.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!