Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".
Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel corectat, are șanse să se transforme în adolescentul care, de teama unei pedepse, se va ascunde de părinții și, ca o reacție în lanț, va fi atras de "interzis".
Mărturisesc că am folosit o dată metoda educării prin pedeapsă. și am înțeles! Nu o voi mai folosi niciodată!
Rareș avea 2 ani și 2 luni când a început să se comporte agresiv cu mine, cu noi în casă. Copilul meu era furios, țipa, mă lovea, nu ne mai înțelegeam cu el. Am încercat diverse metode pentru a-i corecta comportamentul: i-am spus că nu e bine cum reacționează, i-am spus că mă doare și el a continuat râzând, l-am lovit și eu, ca să vadă că doare și i-am menționat că nu vreau să îl lovesc, dar o fac pentru că el să simtă că o lovitură produce durere. Niciun rezultat.
Episoadele de criză se repetau chiar și de câteva ori, într-o zi. îmi pierdeam, câteodată, răbdarea și reacționam impulsiv, ridicând tonul. Sincer, eram un pic speriată la gândul că Rareș este un copil agresiv, dar mai mult mă speria faptul că nu știu ce metodă să aplic pentru a-i corecta agresivitatea.
Am început să caut pe internet "copilul meu de 2 ani e agresiv", mi-am cumpărat o carte recomandată de o prietenă. în toate mediile de informare am citit despre metode de pedeapsă: să-i întrerupi pentru câteva minute activitatea preferată, să-i confiști jucăria preferată, să-l izolezi într-o cameră de pedeapsă, pentru un timp anunțat înainte sau până când se liniștește etc. Rareș nu avea, la vârsta aceea, o jucărie sau o activitate preferată, așa încât am pus în practică metodă cu izolarea.
Când Rareș a început să fie agresiv, l-am avertizat, așa cum citisem, că îl voi duce în dormitor. A început să plângă și să țipe, însă eu, fermă, l-am luat de mână și l-am băgat în dormitor împotriva voinței lui, timp în care el plângea și spunea: "Nu, mami, mi-e fică!" Cea mai distrugătoare metodă pe care o puteam alege pentru a corecta agresivitatea copilului meu.
Timp de câteva zile după pedeapsă, copilul meu se trezea brusc, plângând, speriat. Tot ce știu este că am regretat gestul meu ...
Soluția pertinentă a venit de la mama. Am mai spus-o și o repet, mama a știut întotdeauna cum să se comporte, fără să aibă acces la informație, așa cum avem noi acum, are un soi de înțelepciune venit nu știu de unde. Mi-a spus: "Mamă, încearcă cu răbdare, cu dragoste!"
Citește și Copilul meu se comporta agresiv pentru că nu mai eram mami a lui
Și așa am și făcut. Nu a fost ușor. Rareș mă lovea și eu îi repetam că mă doare, că îl ințeleg că este furios și că îl iubesc. Stăteam lângă el, ca să înțeleagă că sunt și suntem de aceeași parte a baricadei. Când înceta comportamentul agresiv, îl felicitam că a reușit "singur" să se liniștească. A durat 2-3 săptămâni și atât!
Atunci mi-am promis mie însămi că nu-mi voi mai pedepsi niciodată copilul! Îl voi educa cu dragoste și răbdare, așa cum m-a învățat mama ...
