Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.
Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta copil-mama, atitudinea parintelui, educatia, varsta copilului etc.
In plus, una dintre marile temeri ale copilului este ca va fi parasit. Atunci, datoria adultilor (parinti si educatoare) este sa-i repete ca mama va veni sa-l ia, cu specificarea unui reper de timp pe care sa-l inteleaga: dupa pranz sau dupa gustarea de dupa-amiaza.
Asa cum am mai spus, am stiut dintotdeauna ca adaptarea copilului meu la gradinita va fi dificila, insa nu m-am asteptat niciodata sa reprezinte o trauma pentru copilul meu si pentru noi.
Initial, am crezut ca am esuat ca parinti, ca am gresit undeva. Dar unde? Da, Rares este foarte atasat de mine, ca orice copil de persoana care petrece tot timpul cu el, de persoana care il iubeste neconditionat si care il face sa se simta in siguranta.
Dupa prima zi la "gradinita cu Georgica", au urmat cateva zile grele pentru Rares si pentru noi: copilul meu se trezea plangand mereu, se culca rugandu-ma sa nu-l mai duc la "gadinita cu Geogica", ma urmarea permanent, speriat, plangea fara motiv etc.
Totul a culminat cu un gest al lui Rares surprins de mine, fara ca el sa stie ca il aud. Copilul meu a luat o iconita de pe birou si, tinand-o in manute si uitandu-se la ea, a zis: "Doamne, doamne, te rog, sa nu ma mai duca mami la gradinita cu Georgica! ..." Si am plans!
Citeste si: Cateva sfaturi pentru adaptarea la gradinita.
Dupa multe abordari si intrebari subtile, am aflat de la Rares ca doamna educatoare era urata si i-a zis ca e rau si nu i-a permis sa ia o carte care era pentru copiii mai mari.
Analizand ceea ce se intamplase, am ajuns la concluzia ca nu era "gradinita" potrivita pentru copilul meu. Si folosesc ghilimelele pentru ca ma refer la educatoarea fara metodica, insa si la gradinita, ca institutie, care a acceptat si a confirmat o astfel de inabordare a cadrului de invatamant.
Constatarea acesta ne-a ajutat sa luam decizia sa incercam din nou, la o alta gradinita privata. Ceea ce am si facut. Printr-un context fericit, am ajuns la Mini London. Aveau un loc liber. De data aceasta, avand experienta, am vrut sa o cunoastem toti 3 si pe educatoare.
Imi aduc aminte ca eram in biroul doamnei manager de la o grădiniță privată în Constanța si ma straduiam sa fiu obiectiva. Am explicat motivul pentru care sunt si eu, de data aceasta, nu numai Rares, ingrijorata cu privire la adaptarea la gradinita si am expus ceea ce s-a intamplat la "gradinita cu Georgica". Am enumerat motivele pentru care Rares a fost "respins" acolo, fara sa ma pronunt daca sunt de acord cu ele sau nu. Am specificat chiar ca a muscat pe toata lumea.
A intrat miss Larisa, educatoarea de acum a lui Rares, o tanara frumoasa, vesela, pozitiva, calda. L-a abordat imediat pe Rares cu bucurie, l-a complimentat, l-a facut sa se simta nu numai confortabil, ci si in siguranta. Si nu numai ca l-a linistit pe Rares, ci si pe mine, ca mama, declarandu-se bucuroasa sa aiba in grupa un copil iute. Rares i-a si vorbit, ceea ce m-a surprins foarte placut.
Stiam ca se va adapta greu, dar eram incantata sa gasesc cea mai buna gradinita pentru copilul meu si am plecat acasa linistita ca imi voi lasa copilul pe maini bune.
