Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.
Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de care, spunea dumneaei, sunt incantati parintii. Noi am mers la acea gradinita privata din Constanta cu ochii inchisi. Si nu avea nici spatiu in aer liber...
L-am pregatit pe Rares cu mult inainte, prezentandu-i gradinita ca fiind locul in care se intalnesc multi copii si se joaca, deseneaza, canta, spun poezii si, bineinteles, nu primeste decat copii adevarati.
Am mers, intr-o dimineata de sfarsit de august, cu Rares la acea gradinita sa vorbim. In biroul domnisoarei manager-director era un baietel pe nume Georgica, care plangea ca vrea la tati. Gradinita aceea a ramas in mintea lui Rares si acum ca "gradinita cu Georgica". Am intrebat ce era de intrebat, am completat formulare, insa nu am facut ceea ce era mai important: nu am vorbit cu educatoarea, nici macar nu am vazut-o. Foarte gresit!
Citeste si: Copilul meu a raspuns la dragoste, intelegere si calmitate. Asa am ajuns sa ma repar pe mine insami.
Prima zi de gradinita a inceput foarte promitator, Rares a plecat de acasa bucuros si dornic sa mearga la gradinita. L-a dus sotul meu si, intorcandu-se acasa, mi-a povestit ca toti ceilalti copii plangeau si Rares a plecat de mana unei doamne si chiar i-a spus "pa". Eram foarte incantata.
La 11:45 sotul meu a primit un apel telefonic in care i se transmitea sa venim urgent sa-l luam pe Rares, ca a plans intruna si nu pot sa-l linisteasca.
Mi-am gasit copilul in holul de la intrare, desfigurat de plans, murdar pe bluzita de voma si foarte speriat. L-am luat in brate si-mi zicea, ca o placa: "Mami, hai, sa pecam de aici!". In fata noastra erau directoarea cu care vorbiseram si educatoarea, cred, desi atitudinea si mimica fetei tradau o lipsa fantastica de metodica si experienta, in pofida faptului ca nu era o tinerica.
Ambele ne-au descris un copil problema, care a muscat pe toata lumea, nu a putut fi tinut in clasa, pentru ca ii agita pe ceilalti copii, a fugit continuu spre usa, vrand sa plece la mami, nu cunoaste si nu respecta nicio regula, este un copil nedisciplinat, un copil asa cum au "avut acum doi ani, care nu s-a putut adapta!". Ni s-a recomandat sa-l aducem asa, cate o ora pe zi, pana se adapteaza.
Citeste si: Comportamentul neadecvat al copiilor este o forma de comunicare
Eram nauciti. Am plecat acasa cu un copil traumatizat. Stiam ca va fi greu, ne pregatiseram, insa nu sa auzim ca el este un copil problema.
Am incercat si a doua zi, in ideea sa nu renuntam la primul obstacol. Bineinteles ca s-a prins de mine si doamna a trebuit sa-l smulga, pur si simplu, din bratele mele. Nu e o reactie iesita din comun, pentru perioada de adaptare la gradinita, asa ca am iesit pe usa gradinitei, lasandu-mi copilul urland.
Nu am plecat, am asteptat in masina si, dupa 20 de minute, sotul meu a intrat sa intrebe daca Rares s-a linistit. Doamna care a deschis usa gradinitei, vrand sa i se confirme daca a inteles bine despre ce copil este vorba, l-a intrebat, la randul ei: "Cine, baietelul care musca?!" Atunci a aparut o doamna transpirata, cu parul valvoi, depasita, clar, de situatie, cu Rares de mana, murdar de voma, de atata plans.
L-am luat imediat pe Rares acasa nu pentru reactia lui, de copil panicat, traumatizat, ci pentru reactia adultilor. Nu aveau solutii pentru adaptarea lui Rares. Ne-au spus-o si raspicat, in cuvinte, nu direct, ci prin catalogarea lui, el fiind prezent la discutie, ca fiind un copil problema, insa, mai ales, prin comunicarea nonverbala.
Am simtit atunci aceeasi nesiguranta pe care am mai simtit-o o data, cand am ajuns cu Rares cu convulsii febrile la sectia de UPU a Spitalului Judetean Constanta.
Citeste si: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta
A treia zi nu a mai existat, s-a dus sotul meu sa-i retraga dosarul si a fost surprins sa primeasca toti banii inapoi, gest din care noi am inteles ca s-au bucurat ca au scapat de copilul cu comportament care le depasea competentele.
