"Mami, de ce il bate pe baietel si de ce il intreaba intruna acelasi lucru, ca nici macar nu il lasa sa raspunda...?!", m-a intrebat copilul meu, inaintand cu privirea inapoi, impresionat.
Ne intorceam, aseara, din parc eu, Rares si mimi, mama mea si bunica lui Rares. Si povesteam. De dupa colt, se auzea: "De ce fugi de langa mine, a? De ce, ma, de ce? Putea sa vina o masina! De ce fugi? De ce? De ce faci asa? Te snopesc, daca mai faci asa! Te rup cu bataia! De ce fugi, vrei sa mori?! De ce fugi de langa mine?!", cu pauze de cateva secunde intre replicile urlate, scurte si taioase...
Cand am si putut vedea, ne-am dat seama ca pauzele femeii erau corectiile fizice aplicate copilului. Nu avea suficiente resurse sa si tipe, sa-l si loveasca.
O doamna (care parea a fi bunica, desi varsta ar fi putut, la fel de bine, sa se potriveasca si unei mame care s-a hotarat mai tarziu sa dea nastere unui copil) avea in fata un baietel de 2-3 ani care plangea speriat. Cu o mana il smucea dupa fiecare propozitie si cu cealalta il lovea cand peste fata, cand la fund, il tragea de ureche, il tragea de par.
Citeste si: Copilul meu a raspuns la dragoste, intelegere si calmitate. Asa am ajuns sa ma repar pe mine insami.
Acum, imi pare rau ca nu am reactionat in niciun fel. Atunci, in mine s-a dat o lupta apriga intre ceea ce am simtit sa fac si ceea ce era corect. Corect fata de copil, in sensul daca l-ar fi ajutat, alt reper nu m-a interesat. (Am mai intervenit intr-o situatie similara, iar copilul a avut mai mult de suferit. Dupa ce m-am indepartat eu, mama avea sa-l faca responsabil si de rusinea prin care trecuse ea, fiind "batjocorita de oamenii de pe strada"...)
Si, ca sa imi pun stop impulsului de a-mi concretiza revolta, i-am gasit circumstante atenuante femeii. Cate dintre noi nu au experimentat macar o data fuga copilului in strada?! "Femeia e speriata si nu se mai poate controla!", mi-am zis.
Reactiei imediate i-am gasit scuze, desi nu mi s-a parut demna de un adult, cu atat mai putin de o mama ori bunica, dar atat! Ce a urmat pot sa numesc doar frustrare! Femeia a continuat sa-l loveasca si sa-l apostrofeze si sa-l bruscheze zeci de secunde in sir. Si repeta obsesiv aceleasi intrebari... Si m-am intors sa intervin. Chiar nu mai puteam sa stau nepasatoare, insa cei doi au intrat intr-o scara de bloc.
Mi s-a intamplat si mie ca Rares sa fie salvat de o minune! Locuiam la curte, curte a carei poarta era permanent incuiata. Printr-un concurs de imprejurari, poarta a ramas, pret de cateva minute, doar inchisa, nu si incuiata, iar Rares, pret de cateva secunde, cat mi-a luat mie sa intru si sa parasesc casa cu pachetul de servetele umede, nesupravegheat.
Cand am iesit din casa si am zarit poarta larg deschisa, am inteles! Si am luat-o la fuga disperata! Am cazut, m-am ridicat si am fugit din nou!
Copilul meu fusese vrajit de un motor parcat atunci vis-a-vis si sigur ca si-a dorit sa-l atinga. Doar minunea de a nu fi trecut o masina l-a salvat!
L-am imbratisat tremurand! Nu am avut nici macar un dram de revolta fata de el, numai fata de mine. Plangeam vinovata si imi ceream iertare ca am fost neatenta. Dupa ce m-am "certat" destul, i-am explicat (pentru a "n"-a oara) ca traversam numai dupa ce ne asiguram stanga-dreapta.
Citeste si: Asadar, dragi parinti, iubiti-va!
Nu am sa inteleg niciodata adultii care isi lovesc copiii dupa ce acestia s-au pus in pericol. De ce fac asta?! Ce inteleg copiii din urletele si loviturile aplicate?! Poate doar ca au fost in pericol, dar si ca sunt in continuare! Vor fi mai responsabili, mai atenti, mai ascultatori pe viitor? Nu stiu, insa mai frustrati, mai tematori, mai neincrezatori in ei insisi, mai razvratiti, cu siguranta, da!
Nu am sa inteleg niciodata adultii care isi agreseaza copiii (punct!). Stiu ca suna dur, dar, daca ar sta in puterea mea sa actionez, considerand-o o crima (nu-i omoara, dar le ucid spiritul), i-as condamna pe viata!
Si, in final, vin si va intreb ce m-a intrebat pe mine copilul meu: "De ce il bate pe baietel si de ce il intreaba intruna acelasi lucru, ca nici macar nu il lasa sa raspunda...?!"
Sursa foto: http://theunboundedspirit.com/