"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!" Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...

Mimi este mama mea si bunica lui Rares. "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand sa spuna "buni". Cu siguranta, mimi ii va spune si cand va avea el copii.

Rares o iubeste foarte mult pe mama mea si este trist de fiecare data cand ne intoarcem in Constanta. Mama mea ii ofera lui Rares cele mai multe motive de a rade in hohote, este partenera ideala de joaca.

Bunicii sunt de neinlocuit. Ei au un dublu rol: sunt "ajutoare de pret" pentru parinti si "comori" pentru nepoti.

Pe de o parte, bunicii isi ajuta copiii. Ii ajuta sa invete sa fie parinti, oferindu-le sfaturi, impartasindu-le experiente. Bunicii sunt cei care le reamintesc parintilor ca si ei au fost copii. Insa, cel mai important, bunicii le ofera parintilor ragaz pentru a-si incarca bateriile, petrecand timp de calitate cu nepoteii. Mai tarziu, bunicii vor fi ca un liant intre copii si parintii lor, intarindu-le acestora din urma credinta ca parintii sunt cei care le vor oferi intotdeauna dragostea lor, neconditionat.

Pe de alta parte, bunicii sunt comori pentru micii curiosi si, in permanenta, dornici de aventura. Bunicii au darul de a se transpune cel mai bine in copii si joaca este una foarte intensa si foarte aproape de spiritul aventurier, jovial, inocent al copiilor. Ei au experienta, rabdarea, intelepciunea care ii ajuta sa puna in practica jocurile cele mai atractive pentru copii.

Piticul meu rade in hohote, isi manifesta zgomotos bucuria, isi consuma eficient si sanatos energia, isi dezvolta natural apetitul in activitatile intreprinse cu bunica lui. Rares se trezeste dis-de-dimineata pentru a castiga cat mai mult timp in compania unuia dintre partenerii preferati de joaca, bunica.

Copilul meu are multe jucarii la mimi acasa, insa, de cele mai multe ori, raman in lada cu jucarii. Ei doi se urca in corabie si pleaca pe marea involburata, corabia fiind o perna si Rares, bineinteles, capitanul; fac dese calatorii cu trenul improvizat din scaune; se lupta cavalereste dupa un pahar de suc proaspat si mimi abia reuseste sa ii tina piept cavalerului cu puteri magice; merg in expeditii in spatele blocului; se joaca de-a v-ati ascunselea intr-un apartament de bloc; mimi pune la dispozitia micului pictor peretele faiantat din bucatarie pentru adevarate opere de arta; mimi il ajuta sa se catere in copac.

Bunicii stiu si cum sa joace atat de natural rolul nestiutorilor si micutii adora sa preaia fraiele. Copilul meu o invata pe mimi sa deschida laptopul, sa foloseasca interfonul, telefonul, internetul, sa pronunte cuvinte in limba engleza, sa deseneze, cu atata placere si responsabilitate, incat pare ca diferenta de ani este inversa.

Bunicii au o tehnica aparte de a imblanzi rezvratirea copiilor. Pare ca le spun povesti mai cu talc, le canta cu o voce mai calda, le spun poezii mai cu intonatie.

Bunicii sunt aceia care le intaresc copiilor apartenenta la familie si respectul si admiratia fata de proprii parinti. Acestia impartasesc adesea nepoteilor experiente din copilaria parintilor.

Copiii sunt imprevizibili, sinceri si au replici savuroase sau raspunsuri care ii pun pe parinti in dificultate.

Pe langa faptul ca juniorii sunt incantati sa stie ca mami si tati au fost si ei copii, isi insusesc si dezvolta calitati care afla ca ii caracterizeaza pe parintii lor, inca de copii: ambitia de a duce la bun sfarsit o sarcina, curajul de a iesi dintr-o situatie anume sau de a invinge o teama, talentul, comunicarea ca mijloc solutiona conflictele, spiritul de echipa intr-un colectiv, pasiunea pentru lectura, placerea de a construi, apetenta pentru cunoastere.

Bunicii sunt talerul cu ajutorul carora parintii reusesc sa incline balanta in favoarea dezvoltarii armonioase a copiilor lor.