Înainte, citește și Am început să bănuiesc diagnosticul - copilul meu era infectat cu Toxocara Canis
Odată ce s-a confirmat diagnosticul de infecție cu Toxocara Canis, am reluat filmul problemelor de sănătate ale copilului meu. și mi-am explicat fiecare simptom, fiecare etapă a parazitozei, cunoscând deja etiologia bolii, manifestările în infecțiile cu paraziți intestinali la copii.
Toxocaroza este afecțiunea produsă fie de un parazit al câinelui (Toxocara canis), fie de un tip de parazit comun pisicii (Toxocara cati). Foarte important, toxocaroza este un tip de parazitoză care, în funcție de organele pe care le afectează, produce efecte dezastruoase asupra stării de sănătate a copilului.
Întâi de toate, toxocaroza nu este o afecțiune transmisibilă de la om la om, întrucât organismul uman nu este mediul propice pentru dezvoltarea larvelor de toxocara la stadiul de paraziți adulți și reproducerea lor, ca în cazul paraziților intestinali de tipul celor cunoscuți în popor cu denumirea de viermișori, limbrici etc. Așa încât, infecția cu toxocara se produce exclusiv prin ingerarea ouălor embrionate în sol. Omul, în cazul nostru, copilul este doar o gazdă purtătoare de larve.
La fel de important ca și aspectul la care am făcut referire mai sus este și concepția greșită că animalul de companie este dușmanul și, totodată, cauza infecției cu toxocara.
Total greșit. Câinele crescut în casă, chiar și deparazitat intern și extern regulat, reprezintă un factor crescut de risc, în ceea ce privește igiena strictă a unui bebeluș, a unui copil, care nu are un sistem imunitar complet format, dar nu animalul de companie este cel care transmite toxocara copilului. Ouăle de Toxocara afectează omul, după ingestie, dacă au efectuat deja ciclul de eclozare în sol umed.
Deci, copilul riscă să se îmbolnăvească numai în condițiile în care mănâncă efectiv pământ sau nisip contaminat cu ouă eclozate de toxocara.
Câinele sau pisica infectate cu ascaris (limbricii specifici animalelor) elimină, prin materiile fecale, ouă de toxocara pe sol. Acestea, ca să poată ecloza, au nevoie de un mediu umed, pământ sau nisip umed. Toxocararoza este afecțiunea des întâlnită la copiii mici, de până la 4 ani, dat fiind faptul că aceștia au obiceiul de a duce la gură obiecte, dar și la copiii care obișnuiesc să mănânce pământ (geofagi).
Eu îmi aduc aminte perfect cum copilul meu a luat rapid, cu mâinile murdare de nisip umed, un covrig din pungă, pe plajă. Îmi doresc acum să i-l fi luat cu forța, atunci, din mână. Nu s-ar mai fi îmbolnăvit.
Dacă bebelușul sau copilul ingerează sol contaminat masiv cu ouă eclozate de toxocara, atunci debutul bolii este unul cu simptomatologie acută. Sunt foarte multe cazurile în care copilul nu are manifestări clinice, în urma infectării cu acest tip de parazit.
Infecția cu toxocara, în cazul copilului meu, a fost una dură. Valoarea Toxocara Canis - Anticorpi IgG a fost de 38.842 NTU (unități NovaTec), în condițiile în care valoarea de referință, pentru un rezultat negativ, era mai mică de 9 NTU.
Citește și: Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată
Debutul infecției cu toxocara canis la copilul meu a fost marcat de următoarele simptome: greață, vomă, febră moderată, frison, ganglioni limfatici măriți, dureri de burtică, diaree.
Ouăle de toxocara au, în organismul copilului, același traseu ca și limbricii, însă acestea neavând gazda propice, animalul, nu ajung la stadiul de parazit adult care poate fecunda. Ouăle embrionate de toxocara din nisip au ajuns în intestinul subțire al copilului meu. Intestinul subțire este locul în care toxocara se dezvoltă până la stadiul final, în cazul omului, de larvă.
Larva de toxocara poartă denumirea stiințifică de Larva migrans, pentru că migrează de la un organ la altul. În funcție de organele pe care le parazitează, Larva migrans este larva migrans viscerală (parazitează ficatul, plămânii, putând să ajungă până la creier), larva migrans cutanată (parazit subcutanat) sau larva migrans oculară (produce dezastre la nivelul globului ocular).
Copilul meu a fost infectat cu Larva migrans viscerală. Din intestinul subțire, în stadiul de larvă, toxocara a pătruns în sânge și a parazitat ficatul. Traseul larvelor este: intestin subțire - sânge - ficat - plămâni - creier.
Paradoxal, norocul nostru a fost tocmai ingerarea masivă de ouă de toxocara din nisipul umed. Astfel, copilul meu a avut manifestări, simptome acute, care ne-au determinat să facem investigații din ce în ce mai amănunțite. Rareș a fost diagnosticat cu infecție parazitară cu Toxocara până ca larva migrans viscerala să afecteze plămânii.
Citește și Rareș era încă afectat de toxocaroză, însă nu de boala în sine, ci de consecințele ei. Organismul copilului meu suferea de malabsorbție.
Cei mai mulți părinți (în toate cazurile pe care le-am regăsit în căutările mele pe internet) află că micuțul lor are toxocaroza după ce larva a părăsit ficatul și a ajuns la plămâni. Manifestările de tipul tuse persistentă, wheezing, dispnee lipseau din tabloul clinic al copilului meu. Ceea ce mă determină să iau în seamă ceea ce spuneau cei din jurul meu, inclusiv medicul, că diagnosticul de toxocaroza este doar o plăsmuire de-ale mele, influențată fiind de ceea ce citisem în legătură cu afecțiunea.
În interiorul meu, însă, aveam deja convingerea că Rareș are paraziți intestinali. Nu am avut susținerea pediatrului, care îmi tot aducea argumentul suprem: nenumărate probe de examen coproparazitologic negative. Iar, în cazul toxocarozei, examenul coproparazitologic va fi negativ. Medicul de laborator nu are ce să vadă la examenul microscopic al materiei fecale, pentru că toxocara nu se reproduce, părăsește la scurt timp intestinul subțire și migrează, în stadiul de larvă, către alte organe.
Citește și Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!
L-am suspectat de Giardia. Bănuiala că ar avea giardia a venit din faptul că Rareș avea deja scaun alb-gălbui, când diareic, când normal, când semiconsistent, ceea ce îmi indica o afecțiune hepatică. Așa am ajuns să-i duc la laborator proba pentru Antigen Giardia din materii fecale, care a ieșit negativ. Tot atunci, i s-a recoltat sânge pentru hemoleucogramă. Eozinofilia prezentă în sânge marca două posibile direcții: alergie sau parazitoză. (vezi anexa 1 atașată la sfârșitul articolului)
I-am făcut, ulterior, schema de investigații principale pe imunologie: Iga, IgG, IgM, IgE total. (vezi anexa 2)
Cu eozinofilie prezentă și un IgE de aproape 5 ori mare mare decât valoarea de referință, am mers cu copilul la un medic specialist în alergologie.
Eram debusolați, nimeni nu știa prea multe despre toxocaroza și eu refuzam să cred că Rareș ar putea să aibă o astfel de afecțiune. Nici nu puteam privi imaginile cu paraziții intestinali atașate informațiilor, pentru că, imediat, creierul meu făcea asocieri. și ajungeam până în punctul în care corpul meu răspundea cu manifestări de tipul unui atac de panică!
