Saptamana trecuta, dupa ce copilul meu a facut febra mare cateva zile la rand, febra care nu ceda la antitermice si ceda, doar pentru scurt timp, la comprese si bai caldute si ceaiuri si vitamina C etc., am crezut ca Rares are ceva grav. Am ajuns la aceasta concluzie si potrivind simptomele care tradau mai mult decat o raceala.
Am telefonat unei prietene care imi vorbise despre un medic exceptional. Primisem numele Luminita Cobac, ca recomandare, de la ea, cu ceva timp in urma, dar, trebuie sa recunosc, mi se parea ca exagereaza in aprecieri. Nu era posibil sa existe un medic atat de devotat Juramantului lui Hipocrate.
Am avut onoarea si bucuria sa intalnesc un om care-si iubeste si respecta meseria si pacientii, medic primar neonatologie, Luminita Cobac. Acum ofera consultatii la Spitalul Medicover Baneasa, Bucuresti. Inainte de a fi cel mai bun medic pediatru, este un om minunat, stie sa asculte. Stie, prin competente medicale, insa si prin gesturi, cuvinte, mimica, sa te faca sa ai incredere si sa iti ofere siguranta ca totul are o rezolvare.
Copilul meu are 3 ani si 9 luni si, pana acum, a fost consultat de mai mult de zece medici, in diverse probleme medicale: cand a fost racit, cand a avut paraziti, cand si-a spart capul, cand i-a ramas un os de peste in gat, cand a facut convulsii febrile, cand a fost diagnosticat si operat de chist dermoidal, cand a facut conjunctivita, cand i-au fost recomandati ochelari, cand a facut otita etc... Niciunul nu a reusit sa rezoneze atat de bine cu el.
Problema principala a lui Rares, in relatia lui cu medicii, este "batul" pe care i-l "baga" in gura pentru a-i vedea gatul, dat fiind faptul ca a si vomitat de doua ori in cabinetul unui pediatru, dupa o astfel de manevra.
De fiecare data cand mergem la un consult, ii explic in amanunt copilului meu ce urmeaza sa se intample in cabinetul medical si, de fiecare data, ii promit ca voi ruga medicul sa nu foloseasca batul. Insa, pana la intalnirea cu dr Cobac Luminita, fara exceptie, pediatrul nu reusea sa-l faca pe Rares sa se simta in siguranta. Copilul meu incepea sa planga si, desi rugamintea mea fusese, inca de la inceputul consultatiei, sa nu ii bage batul in gura, pediatrul ajungea sa foloseasca instrumentul.
De data aceasta, in preambulul consultatiei, i-am spus lui Rares ca cel mai bine ar fi sa vorbeasca el cu doamna doctor. Ceea ce s-a si intamplat. Am intrat in cabinet unde ne-a intampinat o privire zambitoare si un salut cu o voce calda. Rares a raspuns si el la salut si, tare si raspicat, si-a inceput discursul: "Va rog sa nu-mi bagati batul in gura, eu sunt baiat mare si stiu sa deschid gura. Sa nu-mi bagati batul in gura, va rog!"
Raspunsul imediat al doamnei Cobac a fost: "Nici nu mi-am imaginat altceva despre tine, chiar se vede ca esti un baiat mare. De altfel, eu batul il folosesc numai pentru bebelusi."
Am stat in cabinetul doamnei doctor 1 ora si 15 minute si nu stiu cum a trecut timpul. L-a verificat, cum imi place mie sa spun, de la unghia de la picior pana la firul de par. A vorbit direct cu pacientul, noi am intervenit pentru explicatii suplimentare. I-a acordat credit de cum l-a vazut, l-a ascultat si i-a permis lui sa aleaga locul in care dumneaei ar putea sa-i asculte inimioara. Drept urmare, Rares, asa cum si-a dorit, a primit un scaun langa mine. Si nu ca nu a opus rezistenta, dar s-a relaxat atat de profund, incat era pe cale sa adoarma in timpul consultatiei ...
Doamna doctor a comunicat cu el permanent, i-a explicat fiecare gest pe care l-a facut, functionalitatea tuturor instrumentelor medicale pe care le-a folosit. Cu o voce calda, aproape soptita, insa folosind cuvinte ca pentru dialogul cu un adult.
Copilul meu s-a simtit in cabinetul doamnei doctor Luminita Cobac ca acasa. Au devenit prieteni, s-au prezentat reciproc, a primit bucuros rugamintea de a se adresa cu "Lumi". A spus o poezie, a cantat, a dansat ca Travolta, s-a jucat...
Cu siguranta doamna doctor Cobac are si competente in psihologie. Nu as fi zis despre mine ca pot iesi cu zambetul pe buze dintr-un cabinet medical, dupa ce medicul l-a diagnosticat pe Rares cu pneumonie si ne-a recomandat sa-i facem o ecografie cardiaca... Asa s-a intamplat!
Copilul meu are un suflu sistolic, insa benign, fara semnificatie patologica.
Dupa ce am trecut cu micutul meu prin cateva situatii medicale dificile, carora am fost nevoita sa le gasesc rezolvare, de cele mai multe ori, singura, fara ajutor specializat, am crezut ca nu voi reusi niciodata sa le depasesc. Aveam un blocaj la nivel emotional. Acum am constatat ca nu era o problema a mea, era panica aceea nascuta din neincredere. Neincredere dobandita. Neincredere in sistemul medical si in medici, din cauza unor oameni carora nu li se potriveste aceasta meserie.
Poate ar fi mai bine sa se privatizeze intregul sistem medical romanesc. Avem nevoie de servicii medicale oferite de oameni competenti. Avem nevoie de un sistem medical functional, care sa permita o triere naturala intre profesionisti si amatori, dupa ce le-a pus la dispozitie materiale si mijloace de informare si pregatire continua, conditii normale de lucru, aparatura performanta.
De ce sa dam bani in continuare unui manager ineficient, statul roman? Refuz sa mai contribui la a construi vile si afaceri si a mai plati vacante de vis cu banii care, in mod firesc si in orice stat civilizat, se construieste si intretine un sistem medical fructuos, tributar pacientilor si sanatatii oamenilor.
Prefer un sistem medical care sa atraga si sa pregateasca oameni minunati si profesionisti desavarsiti, asemenea Luminitei Cobac!
