Am atat de multe experiente, in calitate de mama, de impartasit si, comparativ, atat de putin timp, incat mi se intampla sa omit aspecte deosebit de importante. Unul dintre acestea il reprezinta vizita copilului meu la un medic specialist in cardiologie.
La inceputul lunii ianuarie a acestui an, am cunoscut un medic pediatru exceptional, doamna Luminita Cobac. Desi Rares avea 3 ani si 8 luni si bifase numeroase intalniri cu medici cu diverse specializari, abia atunci ni s-a semnalat o posibila problema cardiaca a copilului nostru. Doamna doctor, in urma consultului amanuntit, ne-a recomandat sa-l programam pentru o ecografie cardiaca, dat fiind diagnosticul prezumptiv de suflu sistolic.
Dumneaei a perceput, cu ajutorul stetoscopului, sufluri si alte zgomote cardiace. Apropiatii nostri au primit cu ingrijorare vestea, insa, desi pare incredibil, noi nu ne-am panicat, nici macar eu. Daca respect aptitudinile profesionale ale doamnei Cobac, apreciez pe deplin calitatile de om si empatia cu care isi inconjoara atat micii pacientii, cat si pe adultii care ii insotesc.
Am coborat treptele clinicii cu incredere ca, si daca copilul meu se confrunta cu o problema cardiaca, exista solutii. Ajunsa acasa, luni, am apelat cele trei contacte. Primisem trei recomandari de medici cardiologi buni si indicatia de a nu alege o a patra varianta, in cazul nefericit in care nu obtin relativ rapid o programare la unul dintre specialistii apreciati ca fiind cei mai buni. Spre bucuria mea, l-am programat pe Rares, la sfarsitul aceleiasi saptamani, pentru ecografia cardiaca, la doamna doctor Gabriela Pampu.
Cunoscand deja tehnica ideala pentru a-l relaxa pe Rares cu privire la un consult medical, am repus-o in practica. I-am vorbit copilului meu ca unui adult si i-am explicat in detaliu ce avea sa se intample in cabinetul doamnei doctor specialist in cardiologie. I-am repetat ca nu are ac, nu are bat si nu il va durea nimic, ne-am jucat "de-a doctorul" si am facut schimb de roluri.
Am intrat fara emotie in cabinetul medical. Eu, sotul meu si Rares. Eram pregatita si puteam jura ca si copilul meu. Dar nu. Nu a scos un cuvant, era in pozitie defensiva ori de cate ori doamna doctor facea o miscare. A fost, totusi, relativ linistit pana in momentul in care s-au stins luminile si a fost rugat sa se aseze pe pat, intins.
Nu voia sa se intinda, nu voia sa se dezbrace. Nu. Pentru ca am insistat si am actionat contrar cererii lui continue, "mami, sa plecam de aici!", a inceput sa planga. Se blocase si nu functiona nicio tehnica a noastra in a-l convinge sa accepte consultul de specialitate. Nici macar nu ne auzea.
Sotul meu a venit cu ideea de a-l imobiliza noi. Asta si pentru ca ii rapisem deja doamnei doctor prea mult timp. Insa nu era cu putinta sa masoare valorile cardiace in conditiile unui cord agitat, cu pulsatii rapide. Eu si sotul meu eram deja transpirati si devenisem impulsivi, in comparatie cu doamna doctor care era extrem de calma si relaxata.
Cand am realizat ca nu il ajut deloc pe Rares cu starea mea de agitatie si cu rugamintile repetate si propozitiile scurte si taioase, m-am oprit, l-am ridicat si l-am asezat pe scaun in fata mea. I-am vorbit copilului meu calm si cu tonalitatea vocii cu care era el obisnuit. N-a mai plans si mi-a raspuns chemarii la dialog. Mi-a spus, cu lacrimi in ochi, ca eu nu i-am mentionat ca va fi intuneric si ca s-a speriat. Atunci, l-am inteles.
Cum evit sau temperez crizele de furie ale copilului meu. Experiente de mama.
Apoi, am fost obligata de imprejurari sa il mint. El nu mai plangea, dar nici nu voia sa colaboreze. Nu am procedat corect fata de el, spunand o minciuna, insa am reusit sa-l determin sa se dezbrace, sa se intinda pe pat si sa accepte pe corp solutia cu care doamna doctor putea sa vada mult mai bine inimioara lui.
"Uite, Rares, in mod normal, parintii nu au voie in cabinetul medical la o astfel de consultatie. Ai observat ca s-a stims lumina. Ei, de indata ce se va aprinde, eu si tati voi fi nevoiti sa iesim. Desi noi nu ne dorim asta, nici doamna doctor, vei ramane singur. Asa este procedura. Eu propun sa te relaxezi si sa colaborezi atat timp cat pot fi si mami si tati cu tine si, astfel, vom putea fi alaturi de tine pana la sfarsitul consultatiei. In plus, eu sunt foarte curioasa cum arata inimioara ta... "
In cateva minute, procedura s-a finalizat si copilul meu deja era prieten cu doamna doctor si isi faceau complimente. Chiar m-a intrebat soptit daca poate sa-i ofere doamnei doctor ochelarii lui cu rama rosie, "pentru ca i-au placut foarte mult".
Concluziile medicale au fost pozitive: "Ventricul stang cu dimensiuni normale, fara tulburari de cinetica segmentara, functie sistolica globala si segmentara normala. Functie diastolica normala. Regurgitare tricuspidiana normala (functionala); fara hipertensiune pulmonara; fara revarsat lichidian pericardic."
Copilul meu are un suflu sistolic, insa benign, fara semnificatie patologica. Pentru a inlatura orice urma de ingrijorare, care, sigur, se putea citi pe fata mea, doamna doctor a conchis: "Doamna, este un copil perfect sanatos, poate intreprinde orice forma de activitate fizica pe care si-o doreste!"
Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/1440815
