Abia asteptam sa mearga Rares la gradinita, insa as fi vrut sa sar cumva peste momentul adaptarii lui si a mea la noua situatie.
L-am dus pe Rares la gradinita Mini London doar cateva zile, in luna octombrie 2012. Motivul pentru care am hotarat ca este mai bine sa-l retragem a fost o problema de sanatate pe care o credeam rezolvata, insa s-a dovedit contrariul.
Citeste experienta in: Am inceput sa banuiesc diagnosticul - copilul meu era infectat cu Toxocara Canis
In luna aprilie 2013, dupa ce am efectuat investigatii care sa ne confirme un diagnostic pozitiv in problema de sanatate, am revenit la aceeasi gradinita, cu speranta ca locul este inca liber si tot miss Larisa va fi educatoarea lui Rares. Si am avut noroc, din nou.
Au urmat consecinte carora eram pregatiti sa le facem fata si asta pentru ca lui Rares, contrar comportamentului sau de acasa, ii placea la gradinita, pentru ca miss Larisa ii acorda credit si rabdarea si intelegerea cu care era obisnuit sa fie abordat.
In fiecare zi, dar in fiecare zi, copilul meu plangea rau, nu voia sa mearga la gradinita, desi nu avea nimic sa reproseze, de data aceasta. Niciun alt copil nu mai plangea, pentru ca toti se adaptasera deja. Parintii celorlati copii incercau sa ma linisteasca. Si copiii lor se comportasera la fel, in prima saptamana sau in primele doua saptamani. La noi, a durat doua luni!
Nu m-am panicat niciodata, pentru ca il simteam: plangea cand il aduceam si cand il luam acasa, dupa pranz. Declarativ, pentru mine, pentru noi, nu pentru ca nu ii placea. Luase deja o hotarare, isi promisese lui sa nu ii placa la gradinita si nu putea sa-si incalce promisiunea!
Domnisoara educatoare si-a aplicat metodica nu numai pe Rares, ci si pe mine, ca mama. Nu mi-a zis, decat foarte tarziu, dupa ce copilul meu se adaptase, ca a muscat-o rau in prima zi. Primeam de la ea exclusiv remarci pozitive cu privire la Rares: vorbeste frumos si corect, e receptiv si ascultator, exprima in cuvinte ceea ce simte, e afectuos, a inceput sa interactioneze si cu colegii lui etc.
Toate acestea mi-au confirmat statutul de mama, era ca si cum as fi primit o bulina rosie. Si m-au ajutat sa ma adaptez mai usor la noua situatie: independenta copilului meu. Si ii multumesc.
Gradinita era un punct deja rezolvat, un obiectiv deja indeplinit!
Insa trebuia sa fim fermi pe pozitie si sa il ajutam si pe Rares sa accepte noua situatie. Comportamentul sau de acasa poate fi descris prin: furie, nemultumire continua, plans, revolta, agresivitate fata de noi. Nu l-am judecat pentru comportament, nu l-am apostrofat, am incercat sa-l intelegem, rabdarea noastra era greu incercata.
Citeste si: Comportamentul neadecvat al copiilor este o forma de comunicare
Nu mi-am dat seama de la inceput, dar, la un moment dat, am inteles: copilul meu avea o problema. Si cum sa dea roade metodele noastre de a-i face mai usoara adaptarea la gradinita, cand el era blocat pe un anumit aspect? Era ca si cum aveam toate formulele corecte, insa rezultatul era fals. Gresiseram o cifra!
