Am recitit acum o postare a mea pe facebook din martie 2013, cand copilul meu avea 2 ani si 10 luni: "Eu lucram la calculator, Rares la laptop. l-am certat cand a inceput sa tranteasca. Atunci, el a izbucnit:
"- Pai da, fac asa ca sa ma auzi! Nu te supara, da' tu nu aveai atentie .. Uite, eu am vorbit cu tine si tu, cu lucrul tau ... Eu am zis mami, mami, da' tu nu raspundeai! Atunci am dat asa in laptop ... Ca tu, acum, ai atentie ... Ai inteles?!"
Am inteles, bineinteles. Ma strigase de mai multe ori si eu nu ii raspunsesem. Avea nevoie sa-i acord atentie. Ma concentram sa-mi termin "lucrul" cat el se uita la unul din filmele Disney. Obisnuiam sa ne uitam impreuna si sa chicotim. Rar se intampla sa nu ma bucur alaturi de el de replicile si scenele lui preferate, in vizionari repetate.
Desi nu am plecat de acasa la serviciu, nu am fost decat o luna de la nasterea copilului meu casnica si atat. Mi-ar fi placut mai mult. Activitatea mea se desfasura si, in continuare, se desfasoara in fata calculatorului. Am incercat, pe cat am putut, sa-mi indeplinesc sarcinile profesionale fara ca dezvoltarea copilului meu sa fie afectata in vreun fel, cat timp piticul dormea. Nu a fost nici pe departe usor.
Drept urmare, au mai existat si furtuni, cum imi place mie sa numesc momentele de tensiune. Momente in care copilul meu a resimtit oboseala mea si si-a cerut drepturile in felul sau, cu furie, plans si, mai tarziu, folosind cuvinte. Si a folosit acelasi tip de discurs, argumentat, pe care l-am folosit noi, adultii model.
Eu ma bucur cand copilul meu se exteriorizeaza si ma simt mandra cand o face prin cuvinte. Este un mare pas inainte in cresterea si educarea lui. Nu foloseste mereu cuvinte. II este mai usor sa reactioneze impulsiv, sa ma provoace. Insa, dupa ce trece furtuna, comunicam si ii reamintesc cat de usor se pot rezolva problemele daca verbalizeaza ce l-a suparat.
Copilul meu m-a invatat cum sa procedez cand el are un comportament urat
Copiii nostri au nevoi. Daca una dintre nevoi nu le este indeplinita, apar comportamente menite sa traga un semnal de alarma parintilor. Un copil care se comporta agresiv, un copil furios, un copil care plange, aparent, fara motiv, este un copil care incearca sa-si provoace parintii. Si nu este un copil problema sau un copil rau, ci un copil care se foloseste de mijloacele care ii sunt familiare, limitate de lipsa informatiei inca, pentru a atrage atentia. Este un copil care are o problema si cere parintilor ajutorul.
Comportamentul neadecvat al copiilor este o forma de comunicare
Nevoile fundamentale ale copiilor sunt de hrana, imbracaminte, locuinta si dragoste, insa copiii au, totodata, si nevoi secundare, de atentie individuala, respect, gesturi si dovezi fizice de iubire, de apreciere, de apartenenta la un mediu etc., si ele foarte importante. A socoti ca, asigurandu-i copilului tau confortul provenit din indeplinirea nevoilor elementare, este suficient nu inseamna a fi parinte.
A fi parinte inseamna mult mai mult de atat. A fi parinte inseamna sa fii alaturi de copilul tau la fiecare pas al lui, la fiecare gest, fiecare problema. Si nu ma refer la intelesul fizic al verbului a fi. Sunt multi parinti carora timpul nu le permite sa stea mai mult de cateva ore pe zi cu copiii lor. Ma refer la calitatea timpului petrecut.
Eu si sora mea mai mare am urmat toate institutiile de crestere si educare: cresa, camin, gradinita, scoala etc. Mama lucra in trei schimburi si erau zile cand ne intalneam doar dimineata, inainte de a pleca la cresa. Insa am simtit permanent dragostea ei, chiar si cand nu era fizic cu noi. Pentru ca mama ne-a iubit si ne-a daruit fiecare clipa a ei si si-a dedicat timpul ei liber noua, acordandu-ne credit, atentie, respect si apreciere.
Si, cand spun timp liber, ma refer la timpul cand nu era la serviciu si facea curat, mancare, spala. Le facea pe toate cu zambetul pe buze, cantand si recitand poezii si spunad povesti, implicandu-ne si jucandu-se continuu. Mama facea glume si noi eram fericite. Sigur sora mea mai mare isi aminteste ce diminutiv a folosit mama, intentionat, pentru "ceapa" si cate zile ne-a amuzat un simplu cuvant ...
Deseori, adormeam in drumul mamei cu aspiratorul prin casa. Si acum ma relaxeaza sunetul pe care il scot aspiratorul si feonul. Si pe Rares.
Cum ajutam copilul sa-si construiasca destinul? Ridicandu-i o temelie solida, nu scriindu-l noi pentru el.
Bineinteles, mai erau si furtuni, insa stia sa le tempereze comunicand. Erau si momente de lipsa de rabdare ale ei care, automat, nasteau manifestari furioase ale noastre. Insa mama nu ne-a pedepsit niciodata, in niciun fel! Mama si-a cerut iertare. Ne-a provocat permanent sa spunem ceea ce simtim si ceea ce gandim si sa o contrazicem, dar cu argumente.
Am invatat ca sunt foarte importante alimentatia sanatoasa, somnul linistit, igiena, insa mai presus decat orice alt aspect este bagajul emotional cu care micutul depaseste perioada copilariei, influentat de calitatea timpului petrecut de parinti cu copilul, nicidecum de masura lui. Si un comportament neadecvat al copilului este un raspuns la comportamentul parintelui si, totodata, dorinta copilului de a-i fi indeplinita o nevoie.
