Aseară, Rareș a vrut să-i citesc o poveste. Nu am răspuns imediat chemării. De fapt, m-am făcut că nu-l aud. Aveam televizorul deschis și o știre îmi furase atenția.
Lui îi place foarte mult când îi citesc o poveste, pentru că nu doar citesc, ci și interpretez și el intră cu totul în poveste. Văd asta pe fața lui.
Și m-a apelat a doua oară, răstindu-se:
"- Mami, vreau să-mi citești o poveste!
- Te rog?!
- Am zis 'te rog' prima dată, dar, pentru că tu nu mi-ai răspuns, m-am supărat.
- Bine, îți citesc... " i-am răspuns uitându-mă la televizor.
"- Mami, dar eu vreau să vorbești frumos!
- Ce am zis urât?!" l-am întrebat absentă.
"- Mie nu-mi place când îmi răspunzi așa, când zici 'Bine' sau 'ÎhÎ'." Și începe să plângă... "Ești o urâtă și o mamă rea, cea mai rea!"
Deși primul impuls a fost să mă supăr pe el și să-i reproșez cuvintele, mi l-am blocat. Am așteptat câteva secunde și m-am liniștit. L-am luat în brațe și l-am lăsat să plângă. În timpul ăsta, mi-am dat seama că toată seara nu am făcut altceva decât să strâng jucării, să mă împart între laptop și Rareș, fără să mă implic cu adevărat in niciuna dintre activități. Iar el suferea.
I-am șters lacrimile, l-am pupat, l-am strâns în brațe și i-am vorbit:
"- Îngerașul meu, îmi pare rău. Uite, o să închid televizorul și nici nu-l voi mai deschide curând. Spune-mi, cum ai vrea să îți răspund?
- 'Daaa, iubitul meu!' " Și a spus-o lungind primul cuvânt, deschizând larg ambele brațe și bucurându-se cu toată fața.
I-am citit două povești, nu una. Și am vorbit mult și am aflat că el vrea să nu mai stau la laptop, să nu mai vorbesc la telefon, să nu mai privesc la televizor, să nu mai fac mâncare, să nu mai spăl vasele. Să ne jucăm!
Citește și: 41 de idei de joacă, jocuri și activități pentru copii, desfășurate în casă
Ne plângem că este copilul noștru mârâit, că nu îi intrăm în voie, că devine furios și agresiv, că ne strigă "Ești o mamă rea!" sau "Ești un tată rău!" aparent fără motiv... Apoi, căutăm despre cum să-l reparăm, cu siguranța că noi i-am oferit tot ce are el nevoie. Oare?!
Cum ar fi să nu ne mai ascundem în spatele timpului care nu ne permite să fim părinți?! O oră, o jumătate de oră pe zi suntem datori să ne oferim pe noi înșine copilului. Să ne implicăm sută la sută! Să râdem, să ne jucăm, să răspundem la întrebări.
Cum ar fi dacă, în acest timp cât suntem cu copilul, ne-am lăsa țigările jos, daca ne-am da telefoanele pe silențios sau chiar am uita de ele, dacă am închide televizorul, laptopul și nu am mai privi la ceas?!
Cum ar fi dacă ne-am bloca temerile, grijile, dacă nu am mai face calcule financiare?! Cum ar fi dacă nu am vedea dezordinea din jurul nostru, vasele nespălate, rufele ude din mașina de spălat?!
Cum ar fi nu doar să-i spunem copilului "Te iubesc!", ci să-i și arătăm asta, să și simtă el asta?!
Ar fi minunat!
Citește și: Copilul meu nu prea manca, insa i-am spus o poveste!
Când copilul face febra, știm că are o problemă de sănătate, că este bolnav. Iar când copilul este bolnav, îl facem bine, nu?! Și nu ne supărăm pe el că face febră.
Când este furios, ce facem?! Ne supărăm pe el. Ba mai mult, ne înfuriem și noi, țipăm, devenim agresivi, amenințători sau cumpărăm tăcerea lui și liniștea noastră cu o recompensă (jucărie, dulce, promisiune). Și, de cele mai multe ori, nici măcar nu încercăm să aflăm ce problemă are, dară-mi-te să o rezolvăm.
Așa cum febra este modalitatea naturală a corpului de apărare împotriva inamicilor (virusi, bacterii, paraziți etc.) si, totodată, un semnal de alarmă pentru noi că ceva nu este în regulă cu starea de sănătate a copilului, plânsul, țipetele, răzvrătirea, agresivitatea ar trebui înțelese tot ca o armă de apărare și tot ca un indicator, doar că al stării emoționale.
Citește și: Este foarte important modul în care spunem NU copilului. Putem comunica sau putem interzice!
Întocmai ca problemele de sănătate, problemele emoționale nu se rezolvă de la sine. Dar, spre deosebire de primele, acestea din urmă își găsesc rezolvarea mult mai ușor și fără costuri, doar prin comunicare. Însă netratarea lor produce daune la fel de serioase pe termen lung.
Permanent, protejăm starea de sănătate a copilului. De ce neglijăm starea emotională?!
Sursă foto aici.
