Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Copilul meu nu prea manca, insa i-am spus o poveste!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 24.07.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Oamenii mari pierd asa de multe fiind "tristi"...

Copilul meu de 4 ani nu este un mancacios. Nu este genul de copil care sa ceara de mancare. Bine, a si avut o problema de sanatate, in jurul varstei de 2 ani, care i-a inlaturat pofta de mancare si care a avut efecte dezastruoase asupra sanatatii lui. Si asupra echilibrului meu.

 

Am avut o perioada in care eram de-a dreptul anxioasa cu privire la alimentatia copilului meu. El ma simtea si, ce e drept, ma si auzea. Copilul meu refuza mancarea, eu insistam, ma framantam, ma oboseam incercand sa-l atrag cu feluri diferite de mancare. In zadar! Rares avea nevoie sa ma "deblochez" eu intai, abia apoi avea sa se deschida el la propuneri culinare.

 

Cand am ajuns in punctul in care m-am simtit eu insami neprietena cu alimentele, cand mi-am dat seama ca mi-era aproape groaza cand se apropia ora mesei, mi-am imaginat ce trebuie sa simta copilul meu... Si am scormonit in interiorul meu dupa echilibrul de altadata. Mi-am impus, initial, apoi, a venit natural.

 

 

Citeste si: Rares era inca afectat de toxocaroza, insa nu de boala in sine, ci de consecintele ei. Organismul copilului meu suferea de malabsorbtie.

 

 

La inceput, nu a functionat, nu eram naturala, faceam eforturi sa par ca nu sunt foarte interesata, iar copilul meu a simtit asta. Atitudinea "mananci cat poti si nu ma supar, nici nu ma afecteaza daca nu o faci!" a fost ca o lectie din scoala: intai imi spuneam mie insami cat de interesanta va fi, apoi o citeam, o intelegeam, o repetam unui public imaginar, chiar imi scriam cateva idei principale si numai asa mi-o insuseam... A fost nevoie de un intreg proces pentru ca eu sa ajung sa reactionez natural.

 

De indata ce m-am impacat cu ideea ca nu este genul de copil care sa ceara de mancare, m-am relaxat si l-am simtit si pe el mai "in firea lui" cand ma aude: "La maa-saa!"

 

De indata ce am acceptat ca are ritmul sau propriu, ca el stie ce si cat ii este suficient sa manance, ca, si daca eu ma stresez in legatura cu subiectul asta, nu il ajut deloc, dimpotriva, ii provoc repulsie fata de alimentatie, m-am simtit mai libera si mai prietena cu el, copilul meu.

 

De indata ce mi-am schimbat eu atitudinea la masa, ciudat sau nu, mi-a si venit o idee geniala pentru a-l ajuta pe copilul meu macar sa guste din alimentele cu adevarat hranitoare. Si, cand spun geniala, nu exagerez deloc.

 

Intr-o seara, in pat, inainte de culcare, l-am auzit pe Rares: "Mami, mi-e foame!" Nici nu stiam cum sa reactionez. Era tarziu, ne spalaseram deja pe dinti, dar era pentru prima data cand il auzeam pe copilul meu ca-i este foame.

 

Si i-am raspuns: "Iubire, e tarziu, nu stiu daca e ok sa mananci acum. Pot sa-ti ofer un mar, vrei?!" Nu voia mar, ii era "foame de ceva dulce!".

 

Si ... am continuat cu o poveste care l-a incantat. A fost ca si cum cineva mi-a soptit o idee. Multe dintre date, sigur, i-au trecut pe langa urechi. Nici nu ma interesa sa retina ceva stiintific din asta, doar sa-i acaparez atentia:

 

 

"- Rares, vrei sa-ti spun ceva foarte interesant?!

 

- Nu, vreau ceva dulce!

 

- Mai bine nici nu iti spun, ca este ceva ce invata copiii mari in scoala si tu ai 4 ani... Mai bine iti dau ceva dulce si ...

 

- Vreau sa-mi spui! ...

 

 

Continuarea in: O metoda ideala pentru a-l determina pe copil sa manance mai sanatos si sa manance cu placere

 

Sursa foto: www.smh.com.au

Citeste si "Mami, cum ajunge bebele in burtica?"
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.