"Cred ca abia atunci comunic cu un copil cand iau o pozitie in fata lui, spunandu-i < Nu sunt de acord sa... >. Ma adresez lui si ii spun punctul meu de vedere. Il recunosc si ma recunoaste. Dar, daca ii spun < Nu ai voie sa... >, il fac sa nu mai existe, nu il recunosc si nu ma recunoaste." - Jacques Salome, "Mami, tati, ma auziti?"
Daca teoria nu v-a convins, sigur va va ajuta experienta noastra:
Intr-una din serile trecute, spaland vasele la bucatarie, disting tonalitati care imbracau semnele unui conflict intre barbatii casei. Doi copii, unul mai mare, unul mai mic. Mi-am continuat activitatea, fiind curioasa cum se va solutiona. Sigur ca, in cateva minute, Rares ma cauta prin casa, plangand si foarte furios: "Mami, tati nu ma lasa sa scriu!" In acelasi timp, copilul mai mare intervenea: "Pai, a scris pe canapea, cum sa-l las?!"
Nu am fost prezenta, insa pot reface decorul. Sotul meu la laptop, Rares pe blatul de piele al canapelei, cu un pix si cateva post-it-uri colorate. Sigur ca pixul a alunecat si a depasit bucata de hartie in cateva locuri. Fara intentia de a murdari canapeaua.
Sotul meu a intervenit cu furie si i-a confiscat instrumentele de lucru si a si tunat: "Rares, de cate ori ti-am zis ca nu ai voie sa mazgalesti?! Ce nu intelegi? Nu ai voie! Ai masa ta de lucru, deseneaza pe ea! Uite ce ai facut, nu se mai curata!"
Copilul a inceput sa planga, sa-l impinga, pentru a-si recupera pixul si hartiutele. Sotul meu i le-a inapoiat cu o conditie: "Ti le dau daca o sa iti muti activitatea la masa ta." Imediat ce le-a avut in posesie din nou, copilul de 4 ani a facut rapid cateva mazgalituri in locul interzis. Cu intentia de a murdari canapeaua!
Citeste si: Tati, eu simt ca tu nu ma iubesti. Toata ziua ma certi. Aud mereu - Rares, Rares, Rares! - Tu vrei sa stau cuminte, sa nu vorbesc. Eu asa sunt!
In acest moment a inceput adevaratul conflict. Eu auzeam, dintr-o parte: "Nu ai voie!", din cealalta parte: "O sa scriu mereu pe canapea. Promit!".
Trasa de Rares, am ajuns la locul faptei. Nu arata deloc bine. Mi-am permis un ragaz de un minut pentru a nu aborda situatia sub imperiul impulsului. Nu voiam sa fac alianta cu niciunul dintre ei. Era problema lor. Am incercat, in schimb, sa "calmez spiritele". Erau amandoi furiosi, insa furia lui Rares o depasea pe a sotului. De altfel, el fusese "interzis" ...
L-am rugat pe copilul de patru ani sa imi explice si mie ce s-a intamplat. Eu stiam deja, insa voiam sa isi dea seama amandoi unde au gresit:
"Mami, uite, eu am vazut ca tati are semnatura si o scrie pe hartii si m-am gandit sa am si eu semnatura mea. Am gasit pixul si hartie colorata pe canapea si am scris. Si am depasit hartia. Nu am vrut sa mazgalesc. Tati s-a suparat imediat si a tipat si mi-a luat pixul.
- De ce a tipat tati?
- Ca am scris pe canapea. Dar eu nici nu mi-am dat seama ca am scris pe canapea. Ca am scris repede, ca sa-i fac lui tati surpriza cu semnatura.
- Si de ce nu i-ai explicat?
- Pentru ca el a tipat la mine. Si m-am suparat pe el!
- Dar eu vad o mazgalitura mare aici. Pare facuta intentionat.
- Pai, da. Nu ti-am zis ca m-am suparat?! Tati mi-a dat inapoi pixul si am mazgalit. Intentionat. Ca sa il supar, sa planga si el!"
Chiar nu a fost nevoie sa intervin eu cu lamuriri. La sfarsit, si-au cerut iertare unul celuilalt si au promis ca vor avea rabdare sa se asculte. Au promis ca vor comunica.
Este foarte important modul in care spunem "NU" copilului. Noi putem spune "NU" raspicat si fara sa subminam demnitatea copilului, fara sa ii cream un complex de inferioritate, fara sa ii afectam independenta si orgoliul. Se numeste comunicare si comunicarea inseamna colaborare.
Este foarte confortabil si mult mai simplu pentru un adult sa spuna unui copil "Nu ai voie". Insa asta se numeste interdictie si interdictia defineste o pozitie de subordonare, pozitie care naste frustrare. Iar frustrarea are doua posibile efecte: inhibarea sau razvratirea.
Citeste si: Cum evit sau temperez crizele de furie ale copilului meu. Experiente de mama.
I-am spus, in lipsa copilului, sotului meu cum as fi reactionat eu. M-as fi bucurat de surpriza. L-as fi directionat subtil catre masa lui, mult mai spatioasa si mai confortabila. Si, abia apoi, observand mazgalitura de pe canapea, m-as fi oprit, specificand: "Uite, Rares, sunt nevoita sa ma opresc din desenat pentru a curata urma de pix de pe canapea. Si cred ca am nevoie si de ajutorul tau ..."
Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/916595
