Copilul nostru ne-a ajutat să ne conștientizăm defectele și să le corectăm și să ne consolidăm calitățile. Eu, pentru copilul meu, mi-am ponderat orgoliul și posesivitatea, iar soțul meu impulsivitatea și pesimismul (el îi spune realism). Eu mai devreme, soțul meu un pic mai târziu! Mie, petrecând 24 din 24 de ore cu Rareș, mi-au folosit ca lecții reacțiile de "recul" ale bebelușului Rareș: agitație, plâns. Pe soțul meu l-au pus la zid abia replicile copilului Rareș.

Cel mai greu, în procesul de educare a copilului, a fost să-mi "educ" soțul! Și, din primele zile acasă cu bebelușul, eu am știut că voi fi mamă pentru doi copii, unul mai mare, altul mai mic și dornic să copieze fiecare gest al celui mai mare. M-am relaxat eu, pentru că, de cum a început sa vorbească, copilul nostru a fost cel care l-a ajutat sa se autoeduce, cu replici savuroase și reacții în oglinda cu ale lui.

Când am facut pentru prima dată piureul de broccoli și spanac, înainte de a-i invita la masă pe soțul și copilul meu, m-am adresat copilului mai mare: "Știu ca nu-ți vor plăcea nici prezentarea în farfurie, nici gustul, însa, te rog, prefa-te ca te încântă meniul!" Nu mi-am putut stăpâni râsul, nimeni nu ar fi putut, când am auzit aprecierile soțului la adresa piureului, în contrast cu expresia feței. Și nu a fost nevoie sa vorbesc eu, a facut-o Rareș: "Dar, tati, e delicios! Ție de ce nu-ți place?!"

Și acesta a fost un caz fericit. În alte situații, copilul meu a preferat meniul lui tati: carnați, mici, cartofi prajiți, pizza cu de toate, chips-uri etc. În zadar îmi raspunde mie "Îmi pare rău, nu mi-am dat seama!" și îi explică lui Rareș "este bine să mănânci sănătos ", în condițiile în care modelul este el. Acum, sunt chiar drăguți când își dau sfaturi unul altuia cu privire la poftele culinare ...

Soțul meu avea nevoie de spațiul său, de liniște, de ordine în casă. Până într-o zi în care piticul l-a lăsat fără cuvinte: "Tati, eu simt ca tu nu mă iubești. Toată ziua mă cerți. Aud mereu - Rareș, Rareș, Rareș! - Tu vrei să stau cuminte, să nu vorbesc. Eu așa sunt!" Câta dreptate a avut și cum a știut să se facă înțeles și cât l-a ajutat pe soțul meu să se tempereze si, mai mult decat atât, să-și recunoască greșeala. Apoi, copilul meu a venit la mine cu o mină mândră și fericită: "Mami, tati mă iubește mereu, chiar si când fac obrăznicii!"

L-am auzit pe Rareș spunându-i unei jucării "băi, boule!", supărat și nervos. Soțul meu i-a explicat ca boul este un animal și l-a întrebat de ce l-a folosit cu sens rautacios și de unde a auzit. Din nou, replica copilului l-a dezarmat: "Pai, tati, tu ai zis numele asta de animal ieri, când tu conduceai si eu eram cu mami în spate la mașină și erai supărat!" Cu siguranță ca așa a zis, noi nu ne-am amintit, însa Rareș a auzit, a înregistrat și a știut să-l puna într-un context asemănător.

De multe ori, i-am sugerat sotului meu să își controleze furia, mai ales de față cu Rareș. Degeaba îi ținem predici că nu este în regulă să transpuna furia în fapte și că este ideal să comunice și întotdeauna să spuna ce îl deranjează, în condițiile în care noi dăm furioși din mâini, ridicăm tonul, folosim cuvinte neadecvate, "trântim și bufnim" ori de câte ori ceva sau cineva ne supară.

Am mai povestit asta, dar este mult prea edificatoare pentru ideea articolului, ca să nu o "reaștern pe hârtie". Soțul meu, revenind la laptop,  l-a surprins pe Rareș tastând frenetic și, îngrijorat că nu salvase fișierul la care lucra, s-a răstit la el acuzator. Copilul nostru, ca din postura unui adult și cu sinceritate și trăire, i-a replicat: "Dar, tati, nu fi supărat. Eu am vrut doar să te ajut, să fac un mail. Termin eu aici și pe urmă ne jucam mult, cât vreau eu, bine?!"

Si cel mai frumos discurs al lui Rareș a declansat în adultul încrâncenat, afectat de stresul zilnic, reacția de conștientizare, asumare si dorința de schimbare a stării de spirit: "Tati, uite, mami mi-a zis că voi doi erați triști până să vin eu la voi. Și ... apoi, nu ați mai fost, că eu sunt minunea voastră. Tati, atunci tu de ce ești tot timpul trist?!"

Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/1118452