Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Tati, eu simt ca tu nu ma iubesti. Toata ziua ma certi. Aud mereu - Rares, Rares, Rares! - Tu vrei sa stau cuminte, sa nu vorbesc. Eu asa sunt!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 14.05.2014
1 comentarii Comenteaza
Citeste si Copilul are nevoie de acceptare de la părintele care nu o oferă.

Copilul nostru ne-a ajutat să ne conștientizăm defectele și să le corectăm și să ne consolidăm calitățile. Eu, pentru copilul meu, mi-am ponderat orgoliul și posesivitatea, iar soțul meu impulsivitatea și pesimismul (el îi spune realism). Eu mai devreme, soțul meu un pic mai târziu! Mie, petrecând 24 din 24 de ore cu Rareș, mi-au folosit ca lecții reacțiile de "recul" ale bebelușului Rareș: agitație, plâns. Pe soțul meu l-au pus la zid abia replicile copilului Rareș.

 

Cel mai greu, în procesul de educare a copilului, a fost să-mi "educ" soțul! Și, din primele zile acasă cu bebelușul, eu am știut că voi fi mamă pentru doi copii, unul mai mare, altul mai mic și dornic să copieze fiecare gest al celui mai mare. M-am relaxat eu, pentru că, de cum a început sa vorbească, copilul nostru a fost cel care l-a ajutat sa se autoeduce, cu replici savuroase și reacții în oglinda cu ale lui.

 

Când am facut pentru prima dată piureul de broccoli și spanac, înainte de a-i invita la masă pe soțul și copilul meu, m-am adresat copilului mai mare: "Știu ca nu-ți vor plăcea nici prezentarea în farfurie, nici gustul, însa, te rog, prefa-te ca te încântă meniul!" Nu mi-am putut stăpâni râsul, nimeni nu ar fi putut, când am auzit aprecierile soțului la adresa piureului, în contrast cu expresia feței. Și nu a fost nevoie sa vorbesc eu, a facut-o Rareș: "Dar, tati, e delicios! Ție de ce nu-ți place?!"

 

Și acesta a fost un caz fericit. În alte situații, copilul meu a preferat meniul lui tati: carnați, mici, cartofi prajiți, pizza cu de toate, chips-uri etc. În zadar îmi raspunde mie "Îmi pare rău, nu mi-am dat seama!" și îi explică lui Rareș "este bine să mănânci sănătos ", în condițiile în care modelul este el. Acum, sunt chiar drăguți când își dau sfaturi unul altuia cu privire la poftele culinare ...

 

Soțul meu avea nevoie de spațiul său, de liniște, de ordine în casă. Până într-o zi în care piticul l-a lăsat fără cuvinte: "Tati, eu simt ca tu nu mă iubești. Toată ziua mă cerți. Aud mereu - Rareș, Rareș, Rareș! - Tu vrei să stau cuminte, să nu vorbesc. Eu așa sunt!" Câta dreptate a avut și cum a știut să se facă înțeles și cât l-a ajutat pe soțul meu să se tempereze si, mai mult decat atât, să-și recunoască greșeala. Apoi, copilul meu a venit la mine cu o mină mândră și fericită: "Mami, tati mă iubește mereu, chiar si când fac obrăznicii!"

 

L-am auzit pe Rareș spunându-i unei jucării "băi, boule!", supărat și nervos. Soțul meu i-a explicat ca boul este un animal și l-a întrebat de ce l-a folosit cu sens rautacios și de unde a auzit. Din nou, replica copilului l-a dezarmat: "Pai, tati, tu ai zis numele asta de animal ieri, când tu conduceai si eu eram cu mami în spate la mașină și erai supărat!" Cu siguranță ca așa a zis, noi nu ne-am amintit, însa Rareș a auzit, a înregistrat și a știut să-l puna într-un context asemănător.

 

De multe ori, i-am sugerat sotului meu să își controleze furia, mai ales de față cu Rareș. Degeaba îi ținem predici că nu este în regulă să transpuna furia în fapte și că este ideal să comunice și întotdeauna să spuna ce îl deranjează, în condițiile în care noi dăm furioși din mâini, ridicăm tonul, folosim cuvinte neadecvate, "trântim și bufnim" ori de câte ori ceva sau cineva ne supară.

 

Am mai povestit asta, dar este mult prea edificatoare pentru ideea articolului, ca să nu o "reaștern pe hârtie". Soțul meu, revenind la laptop,  l-a surprins pe Rareș tastând frenetic și, îngrijorat că nu salvase fișierul la care lucra, s-a răstit la el acuzator. Copilul nostru, ca din postura unui adult și cu sinceritate și trăire, i-a replicat: "Dar, tati, nu fi supărat. Eu am vrut doar să te ajut, să fac un mail. Termin eu aici și pe urmă ne jucam mult, cât vreau eu, bine?!"

 

Si cel mai frumos discurs al lui Rareș a declansat în adultul încrâncenat, afectat de stresul zilnic, reacția de conștientizare, asumare si dorința de schimbare a stării de spirit: "Tati, uite, mami mi-a zis că voi doi erați triști până să vin eu la voi. Și ... apoi, nu ați mai fost, că eu sunt minunea voastră. Tati, atunci tu de ce ești tot timpul trist?!"

 

 

Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/1118452

Citeste si De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 18
            [date] => 2014-05-14 19:53:19
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Mihaela
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => mikyangel.pas@gmail.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Impresionant articol. Din pacate, noi adultii nu constientizam cat de mult ne ranim copii prin reactiile noastre. Si eu tip, trantesc, desi stiu ca ma va copia, dar am momente cand cedez. Daca asta face din mine o mama rea sau nu, o sa aflu mai tarziu. Imi iubesc copilul din tot sufletul, doar ca imi lipseste rabdarea si exemplul pozitiv.
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
Mihaela 2014-05-14 19:53:19
Impresionant articol. Din pacate, noi adultii nu constientizam cat de mult ne ranim copii prin reactiile noastre. Si eu tip, trantesc, desi stiu ca ma va copia, dar am momente cand cedez. Daca asta face din mine o mama rea sau nu, o sa aflu mai tarziu. Imi iubesc copilul din tot sufletul, doar ca imi lipseste rabdarea si exemplul pozitiv.
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.