Rares este copilul lui "Gica Contra"! Il iubesc exact asa cum este el si, mai ales, il inteleg, pentru ca asa am fost si eu. Este nevoie doar de mai multa rabdare si energie si ... idei.

Cei mai multi ar zice ca pun in practica psihologia inversa. Insa eu spun ca este mai interesant de atat. Incerc sa nu-i impun nimic, sa nu-l constrang, sa nu il santajez. Nu vreau sa-i tai aripile. Il fac sa-si doreasca el, il provoc, il responsabilizez.

Copilul meu refuza o actiune pe care i-o solicit eu sa o intreprinda. Nu, nu ii cer, ci il rog. Si nu va imaginati ca este o mare rugaminte, ci o activitate obisnuita din "Jocurile uite-asa!": spalat pe maini, imbracat, spalat pe dinti, incaltat etc. Nu ii spun simplu "Nu te spala pe maini!", desi stiu ca ar functiona imediat si el ar face contrariul. Dar asta ar insemna sa ma pozitionez "contra" lui, in loc sa formam o echipa. Si, atunci, nuantez:

"Eu ma voi spala pe maini inainte de masa. Nu vreau sa ma imbolnavesc. In loc sa merg in parc, eu sa stau in casa si sa iau medicamente?! Nici nu ma gandesc. Daca tu nu vrei sa te speli pe maini, nu este nicio problema. Eu ma pot duce si singura in parc."

Copilului meu ii place sucul din portocale. E simplu, il intreb daca vrea sau nu. In cazul oricarui alt tip de suc proaspat din fructe si legume, de exemplu sucul magic din sfecla rosie si mar, este nevoie de o tehnica anume: "Rares, te provoc! Sunt pregatita sa beau mai mult suc si sa am mai multa forta ca tine! Eu zic sa te lasi pagubas, de data asta voi castiga eu!"

In ceea ce priveste alimentatia, orice este nou are nevoie de o poveste. Nu, rectific. Orice imi doresc eu ca el sa manance. Cartofii prajiti nu au nevoie de nicio introducere. Oare se vede pe fata mea ca nu vreau sa-i manance?! Acum, copilul meu ar manca in fiecare zi peste. Insa tot pestele pe care il manca Rares bebelusul era prins de tataia, care "se lupta pe viata si pe moarte cu pestele, gata sa piarda undita si sa cada in apa..."

Copilul meu merge la inot. Lui Rares ii place foarte mult apa si a fost foarte incantat cand l-am anuntat ca va inota.  Pana a aflat ca noi nu vom fi prezenti. I-am explicat ca sunt instructori care vor avea grija ca el sa fie in siguranta si care stiu sa inoate mai bine decat mami si tati, dar am accentuat alt aspect: "Uite, am vorbit cu mimi (bunica lui si mama mea) si era atat de bucuroasa ca vei sti tu sa inoti. Mi-a spus ca abia asteapta sa o inveti si pe ea. Dar nu este nicio problema, o voi invata eu." Rares merge cu mare bucurie la inot, fara noi, cu gradinita.

In luna aprilie a anului 2013, copilul meu a inceput gradinita, urmand programul scurt. Perioada de adaptare la gradinita a lui Rares a fost cea mai lunga din istoria gradinitelor. In luna octombrie, eu si sotul meu am hotarat sa incercam marea cu degetul si sa optam pentru un program prelungit. Desi piticul avea prieteni la gradi, aceasta noua situatie nu a fost acceptata fara razvratire. De altfel, nu ne-a surprins cu nimic. Numai ca a trecut o saptamana de contraziceri pana sa gasesc metoda cea mai eficienta pentru ca Rares sa accepte programul prelungit la gradinita, de fapt, sa nu mai refuze cu plans si revolte:

"Dragul meu, cu parere de rau iti spun, este posibil chiar sa nu te mai primeasca la gradinita. Este o noua regula: nicio gradinita nu mai poate primi copii care nu merg din placere, pentru ca gradinita inseamna bucurie, nu obligatie." Pentru ca replica lui era: "Cum sa nu ma primeasca?! Dar, mami, mie imi place la gradinita...", dialogul nostru se finaliza cu: "Stai linistit, am sa vorbesc eu cu doamna director. Insa am nevoie si de ajutorul tau: arata ca iti place!"

Copilului meu nu ii place spalatul pe cap. Insa sotul meu a reusit sa-l faca nu sa se spele pe cap cu placere, ci sa nu mai planga si sa il ude din cap pana-n picioare: "Rares, hai sa te invat sa-ti tii respiratia ca inotatorii profesionisti! Cand eu iti pun dusul in cap, tu inchizi ochii, gura si nu mai respiri pana zic eu stop. Nu o sa reusesti din prima, e nevoie de mult exercitiu."

Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/136535