Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Mami, de ce se tine luna dupa noi?! Invatarea prin joaca

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 19.03.2014
2 comentarii Comenteaza
Citeste si Copilul meu m-a invatat cum sa procedez cand el are un comportament urat

 

"Mami, de ce se tine luna dupa noi?!"

 

Mi-a placut foarte mult geografia. Nu stiu daca am avut vreodata o nota mai mica de 9 la geografie, in scoala generala, pentru ca atunci se pun bazele culturii generale. Profesoara, doamna Panait, i-a fost profesoara si mamei mele si avea obiceiul sa ma impulsioneze prin comparatia cu fosta ei eleva de nota 10.

 

Imi aduc aminte, acum, cu drag, cum ne scotea in fata clasei, cate 4-5 copii, si ne punea intrebari de tip Robingo.  Atunci, eram rosie toata si cu palmele transpirate.

 

Eu faceam parte din grupul "privilegiat", care iesea in fata clasei in ultima ora din trimestru, si raspundeam la intrebari din toata materia, contra cronometru.

 

In alta ordine de idei, eram mai mereu castigatoare la jocul TOMAPANT (Tari, Orase, Munti, Ape, Plante, Animale, Nume, Total). Geografia, insa, a fost una dintre multele materii de studiu si, cum aprecierea si premierea elevilor se facea in functie de note (si se face inca, din pacate), am invatat si ceea ce nu mi-a placut, pentru nota 10.

 

Rezultatul?! Rezultatul este unul dezastruos. Stiu prea putin din ceea ce mi-a placut cu adevarat si mai nimic din ceea ce am invatat pentru recompensa (nota).

 

Mi-ar fi placut sa-i pot raspunde copilului meu cu detalii. As fi stiut sa imbrac informatia complexa legata de Sistemul Solar intr-o forma simpla, pe care sa o poate intelege Rares, si, mai ales, care sa-i starneasca interesul si curiozitatea, insa nu eram foarte sigura pe cunostintele pe care le detineam. Am fost ravasita, pentru cateva momente. Si nu am raspuns.

 

Rares m-a intrebat din nou, de data aceasta, si intorcandu-mi, cu mana, privirea catre el: " Mami, de ce se tine luna dupa noi?!"

 

Nu voiam sa pierd momentul de a-i hrani curiozitatea cu o informatie noua si, poate, de a-l ajuta sa-si descopere o noua pasiune. Asa incat i-am raspuns, foarte atractiv, insa nu la intrebare:

 

"Noi, mami, tati, mimi, maia (aici m-a ajutat el cu enumerarea tuturor persoanelor care ii sunt apropiate) locuim pe Pamant. Pamantul este o planeta, o forma rotunda. Cand o sa mergi cu avionul, o sa vezi Pamantul de sus si vei fi mai aproape de Luna. Daca ai fi sus, sus de tot, cel mai sus, ai putea sa vezi un cerc mare care se invarteste. Acesta este Pamantul. Si un alt cerc mai mic, Luna, care se roteste in jurul cercului mare."

 

Atat era ceea ce mai stiam, atat era ceea ce mi-a mai ramas in memorie din aprofundarea, de altfel, in scoala, a cunostintelor legate de Sistemul Solar. Pe Rares l-a incantat raspunsul meu: "Mami, ce ma bucur! O sa merg cu avionul?! Iti multumesc ca ma duci cu avionul! Cand mergem sa vad Pamantul?" Insa, nu era nici pe departe lamurit. Asa ca, la nici zece minute de la discutia noastra, copilul meu m-a intrebat din nou: "Dar, mami, de ce se tine cercul asta dupa noi?!"

 

Si i-am facut copilului meu o promisiune! Maine, adica astazi, il voi astepta cu o poveste frumoasa despre Luna, Soare si ceea ce vede el acolo sus. Vom picta impreuna, vom face din plastilina si vom aseza "cercurile" care compun Sistemul Solar. Si abia il astept sa vina de la gradinita si sa ne jucam!

 

Cand copilul meu ma intreaba, eu ii raspund. Si raspunsul meu nu a fost niciodata: "Esti prea mic, o sa afli sau o sa-ti spun cand vei fi mai mare!" Niciodata. Desi m-a pus de multe ori in dificultate. Am incercat sa-mi gasesc cele mai simple cuvinte si, ca repere, date pe care le stia deja si i-am povestit. Copilului meu ii plac foarte mult povestile.

 

Eu nu vreau ca micutul meu sa fie un geniu. Nu vreau sa stie tot si, mai apoi, nimic! Nu-l vreau premiant. Vreau sa-l determin "sa vrea", "sa faca"! Sa aiba o cultura generala, dar sa aprofundeze ceea ce-i place cu adevarat. Sa fie pasionat, nu impulsionat de recompensa. De aceea, il felicit mereu pentru straduinta, nu pentru rezultat.

 

 

Cum ajutam copilul sa-si construiasca destinul? Ridicandu-i o temelie solida, nu scriindu-l noi pentru el.

 

 

Vreau de la copilul meu sa se straduiasca, insa in competitie cu el insusi, nu cu ceilalti. De aceea, ii spun in fiecare zi cat este de special si cat de mult il iubesc asa cum este si cum toti copiii sunt speciali in felul lor.

 

Nici nu ma gandesc sa-i fur copilaria cu informatii prea stufoase, seci, neambalate. De aceea, noi ne jucam si povestim, nu invatam!

 

 

Sursa foto: http://www.sxc.hu/photo/1186820

Citeste si Daca adolescentul tace nu inseamna ca nu are probleme
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 133
            [date] => 2014-10-14 10:47:11
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Jurnalul unei mame
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => contact@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => http://www.jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Dragă Adina, ceea ce simți tu am simțit și eu și sunt momente în care încă mai simt... Și eu am locuit cu soacra, și eu am simțit tensiunile și mi-a fost greu să fiu mamă în condiții de stres. Eu doar povestesc experiențe din care am învățat câte ceva. Greșesc și eu adesea. Mă las copleșită și pierd conectarea cu Rareș. Și să vezi atunci furtună!

Mulțumesc, Adina!

                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [1] => Array
        (
            [id] => 132
            [date] => 2014-10-13 16:19:20
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => adina
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => adina.diaconeasa@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => La finalul articolului tau am inceput sa plang, sa stii...ai o relatie minunata cu copilul tau...felicitari pentru asta...genul de relatie pe care mi l-as dori si eu...dar prinsa intre 2 servicii, intr-o familie in care nu pot sa ma manifest prea mult din cauza socrilor, am ajuns intr-un punct in care simt o mare prapastie intre mine si copilul meu...si nu are decat 2 ani si 4 luni...greselile mele ca si parinte se reflecta in comportamentul lui...si imi doresc sa schimb ceva....dar nu prea stiu cum...intentionez sa-mi iau o saptamana libera in care sa fim doar noi...sa construim ceva...doar al nostru...si o sa ma folosesc de ce ai scris pe aici....continua sa scrii, te rog...unii dintre noi chiar au nevoie de sfaturile tale :)
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
Jurnalul unei mame 2014-10-14 10:47:11
Dragă Adina, ceea ce simți tu am simțit și eu și sunt momente în care încă mai simt... Și eu am locuit cu soacra, și eu am simțit tensiunile și mi-a fost greu să fiu mamă în condiții de stres. Eu doar povestesc experiențe din care am învățat câte ceva. Greșesc și eu adesea. Mă las copleșită și pierd conectarea cu Rareș. Și să vezi atunci furtună!

Mulțumesc, Adina!
adina 2014-10-13 16:19:20
La finalul articolului tau am inceput sa plang, sa stii...ai o relatie minunata cu copilul tau...felicitari pentru asta...genul de relatie pe care mi l-as dori si eu...dar prinsa intre 2 servicii, intr-o familie in care nu pot sa ma manifest prea mult din cauza socrilor, am ajuns intr-un punct in care simt o mare prapastie intre mine si copilul meu...si nu are decat 2 ani si 4 luni...greselile mele ca si parinte se reflecta in comportamentul lui...si imi doresc sa schimb ceva....dar nu prea stiu cum...intentionez sa-mi iau o saptamana libera in care sa fim doar noi...sa construim ceva...doar al nostru...si o sa ma folosesc de ce ai scris pe aici....continua sa scrii, te rog...unii dintre noi chiar au nevoie de sfaturile tale :)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.