Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Privirea este mai valoroasa decat cuvintele cu care parintii le raspund copiilor

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 19.02.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum evit sau temperez crizele de furie ale copilului meu. Experiente de mama.

"Lea are zece luni si de cateva saptamani merge de-a busilea. Intr-o seara, parintii erau asezati in bucatarie, iar ea se indrepta catre ei, venind din salon. Intre cele doua camere trebuie coborata o treapta de 15 centimetri. Ajunsa in dreptul treptei, pune o mana in gol, tatoneaza locul, apoi se sprijina in maini si trimite catre mama ei o privire graitoare, ce spune, parca:

 

- Mama, e un obstacol, vino sa ma ajuti, stiu ca vei veni, te astept.

 

Avantul mamei e imediat, se ridica de pe scaun, dar sotul ii pune o mana pe brat si-i spune:

 

- Las-o singura!

 

- Dar ieri si-a facut un cucui in cap cand se juca in curte, e primul cucui din viata ei ...

 

Tatal ii vorbeste fetitei:

 

- Poti sa cobori singura. Poti sa o faci. Iti pui o mana jos, pe urma pe cealalta, nu e inalt ...

 

Copilul incearca, ezita, cerceteaza golul, da inapoi si trimite iarasi catre mama o privire de asteptare increzatoare, de pasnica rugaminte, privirea unui copil care stie ca poate conta pe ajutorul binevoitor al mamei.

 

Mama rezista cu greu. Negocieaza cu sotul ei:

 

- Nu ma duc sa o ajut, numai ma apropii putin.

 

Se duce si se asaza pe vine la un metru de copil si, la randu-i, ii spune, din priviri:

 

- Vino, poti!

 

Incordarea dureaza trei minunte lungi. E mult trei minute. Cu indrazneala, din privire in privire, sprijina o mana, apoi pe cealalta, apoi picioarele si, triumfatoare, se indreapta singura catre parinti, in strigate de BRAVO."

 

Jacques Salome, "Mami, tati, ma auziti?"

 

 

Daca mama Leei ar fi rostit cuvintele "Vino, poti!", insa privirea ar fi vrut sa o opreasca, cu teama "O sa iti faci un alt cucui!", Lea nu ar fi coborat treapta.

 

Privirea este primul canal de comunicare intre parinti si copii. Privirea parintilor este foarte valoroasa in comunicarea cu copilul, poate, mai valoroasa decat cuvintele in sine.

 

Copiii nostri, pana in faza in care incep sa articuleze, ne vorbesc din priviri. Le intelegem perfect cererile fara ca ei sa le exprime in cuvinte. Privirea este modalitatea prin care micutii nostri ne intreaba. Oare de ce nu realizam ca, fiind unicul lor mijloc de comunicare cu noi, privirea noastra le ofera primul si principalul raspuns?!

 

Verbalizarile noastre sunt cele care insotesc privirea si, de multe ori, aceste doua raspunsuri sunt contrastante. In situatia aceasta, copiii vor prelua, ca raspuns, privirile parintilor. Vor auzi, insa nu vor asculta cuvintele.

 

Privirea nu este controlata, cum sunt vorbele, este instinctiva si transmite cele mai reale si mai sincere mesaje. De aceea, daca parintii au ei insisi indoieli, privirea le va trada.

 

In incercarea de a-mi ajuta copilul sa se adapteze la gradinita, am pus in practica diverse metode. Facand o retrospectiva a evenimentelor, metoda care l-a ajutat cu adevarat pe Rares sa accepte gradinita a fost aceasta:

 

De fiecare data cand il lasam la gradinita, desi il lasam plangand, eu zambeam si ii spuneam ca il iubesc si ca o sa vin sa-l iau. De fiecare data cand il luam de la gradinita, il primeam cu bratele deschise, cu bucurie si dragoste si il felicitam pentru ca s-a descurcat minunat, desi el plangea.

 

Si nu pentru ca foloseam cuvinte incurajatoare, ci pentru ca privirea mea si cuvintele pe care le rosteam transmiteau copilului meu acelasi mesaj: "gradinita este un loc in care tu esti in siguranta, ti se acorda atentie, afectiune, credit!".

 

Citeste si: Surpriza adevarata este cea care nu are un pret si nu se vinde la magazin, ci vine din suflet!

 

 

De indata ce eu insami am avut convingerea ca aceasta este gradinita potrivita pentru copilul meu, ca este in siguranta intr-un spatiu in care eu nu sunt prezenta fizic, pentru a-l proteja, privirea mea a fost senina, zambitoare si incurajatoare.

Citeste si Este foarte important modul in care spunem NU copilului. Putem comunica sau putem interzice!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.