De multe ori, povestind cu copilul meu, intru pe teren minat! Asa s-a intamplat si acum.
Intr-una din serile trecute, ii spuneam lui Rares cat de mult il iubesc si cat de mandra sunt de el si cat de fericiti suntem ca il avem.
Dupa astfel de declaratii, il simt cum prinde aripi. Ii zambesc ochii, isi ridica barbia si se gudura intr-un fel anume. Dupa ce se bucura cu totul, ma imbratiseaza si imi intoarce declaratiile, nu repetand ce i-am spus eu, ci in stilul lui. Si se uita prin camera si gaseste in lucrurile pe care le vede insusiri cu care ma asemuieste: "Mami, tu esti minunea mea. Esti piersicuta mea dulce. Esti perna mea moale, esti dulapul meu care miroase a parfum!"
Si mai vrea sa se alinte si ma intreaba daca si tati il iubeste, si mimi, si Ioana, si maia... Si eu confirm dragostea tuturor pentru el. Doar ca, de data aceasta, dupa ce ma intreaba de tataia, adica tatal meu, se opreste brusc si devine foarte serios:
"- Mami, dar tatal lui tati de ce a murit?!"
Si am amutit. Vreme de cateva secunde, in mintea mea s-a dat o lupta: "Ce sa-i raspund?! E mai simplu sa-l mint frumos... Dar cum sa-l mint?! Nu, nu e inregula. O sa-i spun adevarul!"
Si, pana sa ma hotarasc in ce forma sa imbrac adevarul, copilul meu, caruia, intr-o alta discutie dificila, i-am spus ca oamenii foarte in varsta mor, adica merg la Doamne-Doamne, m-a intrebat:
"- Mami, a murit pentru ca era batran?!
- Nu, dragul meu, nu era batran. Doar ca nu a avut foarte mare grija de sanatatea lui si s-a imbolnavit."
Speram sa fie suficient de lamuritoare explicatia si m-am relaxat. Credeam ca am pasit larg si am iesit repede si nevatamata de pe terenul minat, dar nu!
"- Mami, cum adica s-a imbolnavit?! Il durea burtica?!
- Iubire, ce e in capsorul ala mic al tau?! Nu, nu." (Pe copilul meu, in ultima vreme, l-a tot durut burtica, dat fiind fondul alergic.) "Stomacelul tau nu este bolnav, doar se supara dupa ce ii dai sa manance ceva care nu ii place, atat.
Citeste si: Copilul meu nu prea manca, insa i-am spus o poveste!
- Atunci, de ce a murit?
- Iubire, tatal lui tati a fumat prea mult!"
Daca, pana in momentul acesta eram pe teren minat, acum bomba explodase deja... Dupa ce am spus ce am spus si i-am vazut reactia, mi-am dat seama ce urmeaza, dar era prea tarziu...
"- Mami, adica tati o sa moara si el?!
- Dragul meu, vino la mine in brate! Uite, m-am exprimat gresit. Bunicul tau avea o problema la gat si medicii i-au interzis sa mai fumeze, ca gatul sa se poata vindeca. Insa nu a ascultat si a fumat in continuare, a fumat foarte mult. Tati nu o sa moara. Tati fumeaza foarte putin.
- Si tati nu are o problema la gat?
- Nuuu.
- Dar poate sa se imbolnaveasca?! Mami, eu nu vreau sa mai fumeze tati! Nu o sa-l mai las!"
A plecat glont din camera si s-a dus la sotul meu (care nu stia ce discutie avuseseram noi). A reusit sa-l emotioneze foarte tare si i-a smuls pe loc promisiunea ca o sa se lase de fumat, cu niste cuvinte rostite din suflet:
"Tati, eu nu vreau sa mori sau sa te imbolnavesti. Eu te iubesc foarte mult si vreau sa nu mai fumezi. Niciodata!"
Dragi parinti fumatori, daca experienta mea nu v-a convins sa va lasati de fumat, va invit sa vizionati video-ul de mai jos!
Sursa foto: http://mudwrestler.deviantart.com/art/Father-and-Son-78482288
