Dragul meu, îți mulțumesc pentru ceea ce eram noi doi și, mai ales, pentru ceea ce suntem noi trei!
Înainte de a aduce pe lume ființa care, acum, este motivul fericirii noastre, eram noi doi... Eram noi doi! Petreceam foarte mult timp vorbind. Eram atenți unul la celălalt, eram atenți unul cu celăalalt. Orice întreprindeam, o făceam în colaborare, în acord reciproc sau în completare.
Ne făceam mici bucurii, ne trimiteam mesaje, ne lăsam bilețele, îmi ofereai flori fără un motiv anume, ne alintam, ne răsfățam cu delicii culinare în miez de noapte, ne permiteam să luăm decizii pe moment, ne bucuram de libertatea de a ieși din casăa seara târziu, de a petrece cu prietenii până dimineața, de a gestiona banii pe termen scurt, ne bucuram de timpul în care puteam să vorbim diverse. Dormeam în fiecare noapte unul lipit de celălalt, ne trezeam la ce oră voiam. Ne plimbam fără țintă și fără limită de timp. Făceam glume unul pe seama celuilalt. Și ne iubeam!
Citește și: Copiii sunt imprevizibili, sinceri și au replici savuroase sau răspunsuri care îi pun pe părinți în dificultate.
Pentru o vreme, am uitat să ne mai iubim. Aproape că am uitat unul de celălalt. Am avut același obiectiv, însă am funcționat separat, de multe ori, paralel. Nu ne-am mai ascultat.
Nu mi-ai mai oferit flori și mie îmi plac atât de mult florile. Ti-am trimis mesaje, însă cu lista de cumpărături. Nu ne-am mai lăsat bilețele unul altuia, ci fiecare sieși. Eu scriam bilețele cu orele la care alăptam, cu orele și tipul de sirop administrat piticului, tu scriai bilețele cu ce aveai de făcut în ziua următoare. Treceam unul pe lângă celălalt fără să ne vedem. Mâncam pe rând. Aveam totul programat. Vorbeam din ce în ce mai puțin și strict legat de subiect, fracționam un subiect mai lung de 15 minute.
Știu că, uneori, te-ai simțit trădat, că te-ai simțit abandonat, că eu fusesem echilibrul tău, că aveai nevoie de confirmarea mea, de suportul meu, de critica mea sinceră, de încurajările mele. Știu că te-ai simțit singur, că ai avut nevoie de mine, că ți-a fost dor de mine, că m-ai așteptat. Știu că te-ai panicat, știu că ai fost copleșit, că ai simțit, de multe ori, să fugi!
Știu toate astea, pentru că așa am simțit și eu! Însă, în plus față de tine, eu te-am urât! Pentru că tu aveai timp să faci dus seară de seară, să mergi la frizer, să te bărbierești, să bei cafea dimineața, să vorbești la telefon neîntrerupt, pentru că aveai posibilitatea să socializezi.
Te-am urât pentru că dormeai în fiecare noapte. Și, în vreme ce eu abia respiram, ca să nu-l trezesc pe Rareș, tu te întorceai de pe o parte pe alta cu zgomot. Te-am urât pentru simplul fapt că erai semi-independent. Și am ajuns să te urăsc pentru că nu reușeam să-ți reproșez la timp si pe rand, pentru că nu mai aveam timp și spațiu să ne certăm, să ne dăm explicații. Uitam, de la o zi la alta, cu ce m-ai supărat, însă nu uitam, oricât mi-aș fi propus, că sunt supărată pe tine.
Și te-am urât pentru că te-am găsit vinovat de nopțile mele fără nici macar o oră de somn, pentru dezacordurile mele în exprimare, pentru incoerența discursului meu, pentru stereotipia cu care funcționam eu zi de zi, pentru lipsa mea de contact cu lumea exterioară și pentru faptul că nu mai citeam.
Iartă-mă că m-am bucurat când ai căzut, la propriu!
Acum, râd în hohote amintindu-mi ce simțeam. Acum, știu că zilele lungi de muncă, în care abia dacă ne vedeam, nopțile încarcate de griji, momentele de tensiune și de panică, clipele de slăbiciune și deznădejde le-ai trăit și simțit din dorința permanentă ca nouă să ne fie bine, ca noi să avem. Însă, îți mulțumesc că ai ințeles că eu și copilul nostru suntem fericiți pentru că tu ești, mai mult pentru că te avem, mai puțin pentru că avem.
A fost o perioadă grea în egala masură pentru amândoi, pentru că noi doi nu știam să funcționăm independent unul de celălalt și nu am știut, de la început, că noi trei nu presupune și nici nu necesită o partajare între noi doi. Nici pe departe. "Noi trei" înseamnă infinit mai mult și mai frumos decât "noi doi". "Noi trei" înseamnă "noi doi" mai maturi, mai în echilibru cu noi înșine, mai responsabili, mai puțin impulsivi, mai eficienți, și rodul iubirii noastre sincere.
Citește și: Azi, sunt fericită!
Noi trei ne iubim mai mult și suntem mai fericiți decât noi doi. Noi trei ne facem bucurii și surprize zilnice, ne îmbrățișăm și ne pupam cu zgomot, ne mângâiem și ne alintăm, ne "scriem" bilețele (unii dintre noi nu știu să scrie cu litere), ne facem declarații de dragoste, ne plimbăm de mâna fără țintă și fără limită de timp; noi trei compunem versuri, inventăm povești și ne spunem "te iubesc până la cer și inapoi" de multe ori într-o zi; noi trei ne petrecem foarte mult timp vorbind. Acum, eu primesc flori de la doi bărbați fără un motiv anume.
Dragul meu, îți mulțumesc pentru ceea ce eram noi doi și, mai ales, pentru ceea ce suntem noi trei!
sursa foto: http://www.sxc.hu/photo/1163596
