Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Mama, tu ai proiectat în noi nevoia ta de copil de a fi iubită.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 29.01.2015
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Fiecare trăiește viața lui!

I-am spus, într-o zi, mamei mele: "Mama, eu te iubesc mult, enorm, și îți mulțumesc pentru toată dragostea ta, dar a fost prea multă!" Știu că a durut-o tare. Aș fi vrut să continuu atunci, să-i explic ce vreau să spun, dar am simțit că nu era pregătită...

 

La scurt timp, m-a sunat și mi-a mărturisit că a plâns mult și că s-a dat peste cap să-și amintească tinerețea ei, vrând să înțeleagă ce am vrut să spun. Și i-a făcut bine întoarcerea, deși a consumat-o.

 

A urmat o discuție telefonică lungă, mai mult un monolog decât un dialog. Dar eu aveam nevoie de asta și cred că și mama.

 

"Mama, tu ai proiectat în noi nevoia ta de copil de a fi iubită. Și ne-ai oferit foarte mult nouă. Voiai să compensezi cu ceea ce n-ai primit tu. Era o nevoie a ta. Știi că mi-ai povestit că, în copilărie, chiar adolescență, te sufocai, simțeai că te sufoci chiar și noaptea și erai nevoită să te ridici în șezut și să respiri profund?! Și nu ți-a găsit nimeni niciodată o cauză medicală?! Mama, asta era la tine somatizare. Se întâmplă foarte adesea copiilor. Multe dintre simptomele de boală ale copiilor nu sunt decât efecte ale unui dezechilibru emoțional.

 

Tu voiai să vorbești și nu erai ascultată. Tu aveai nevoie să deții tu controlul asupra vieții tale, să ți se recunoască valoarea, să fii iubită așa cum ești tu! Să fii apreciată pentru tot ceea ce ești tu, nu pentru ceea ce faci. Să fii iubită necondiționat. Să fii respectată! Să ți se permită să fii tu însăți, niciodată mai bună sau mai rea decât ceilalți, doar tu!

 

Nouă ne-ai satisfăcut pe deplin aceste nevoi, noi avem încredere în noi. Uite, eu știu că pot, eu nu renunț niciodată, eu niciodată nu m-am valorificat în raport cu lumea, eu am știut cine sunt. N-am să uit niciodată ce ne spuneai: 'Voi să credeți în voi și să vă luptați pentru credința voastră. Să vă certați chiar și cu mine, parte în parte, dar să aveți argumente!' Și tu, când greșeai, ne cereai iertare. Asta ai fi vrut și tu de la mama ta.

 

Minunat, chiar ai fost și ești o mamă minunată.

 

Știi unde a fost, în schimb, problema? În prea mult, prea plin. Noi am trăit viața ta și tu ai trăit viața noastră. Noi fuzionăm. Și nu e ok. Apoi, tu te-ai sacrificat pentru noi. Ai uitat de tine și de ce-ți dorești tu. Te-ai dedicat calității de mamă.

 

Știi când mi-am dat seama de asta?! Când am devenit și eu mamă și am pus în funcțiune același mecanism. Eu, ca femeie, am trecut pe ultimul plan, până ce am uitat de mine, până ce am ajuns să fiu mami a lui Rareș și atât.

 

În plus, deși eram deja mamă, aveam nevoie de mama. Nu să mă ajuți, dar să fii acolo. Aveam 28 de ani și aveam nevoie să te simt lângă mine ca să mă simt un întreg. Și nici asta nu e ok. Eu trebuie să-mi găsesc echilibrul emoțional independent de tine.

 

Și trebuie să învăț să spun nu, să nu-mi mai ofer ajutorul, iar, când mi se cere ceva, să-mi permit mie însămi să analizez întâi dacă pot să ofer sau nu, fără să mă gândesc ce simte cel care-mi cere. Să-mi pese mai mult de mine...

 

Citește și: Cum poți jigni crezând că faci un bine

 

Mama, eu te iubesc mult, enorm, și îți mulțumesc pentru toată dragostea ta, dar a fost prea multă! Prea multă pentru noi și prea puțină pentru tine.

 

Eu am să echilibrez balanța! Am să-l iubesc pe Rareș până la cer și înapoi, dar am nevoie să încep să mă iubesc la fel de mult pe mine însămi! Știi, de fapt, Rareș are nevoie ca eu să ma iubesc la fel de mult pe mine însămi..."

 

Mama a plâns tot timpul. Întâi, cu suferință, apoi, cu recunoștință. Mama a înțeles tot ce am avut să-i spun și, la final, mi-a mulțumit.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Multa vreme, nu l-am inteles pe tata!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.