Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Cum a ajuns copilul meu sa stie culorile?

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 11.08.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si "Mami, cum ajunge bebele in burtica?"

Compuneam, intr-o zi, pentru Rares o plansa simpla, un peisaj de vara cu soare pe cer, flori, verdeata. (Este ceea ce stiu eu sa desenez. Simplitatea ma caracterizeaza intr-ale picturii si desenului.) Si, fara sa-mi propun sa-l verific daca stie culorile, i-am cerut galbenul. A ridicat culoarea indicata si mi-a inmanat-o.

 

Rares avea aproape 2 ani. Pana atunci, nu mi-a aratat niciodata ca ar sti culorile. La intrebari directe despre ce culoare este asta sau cealalta, nu-mi raspundea deloc sau o facea sec: "Nu siu!"

 

Acela a fost momentul in care am incetat sa-l mai verific si m-am convins ca joaca este contextul ideal de invatare pentru un copil. De asemenea, confirmarea unor cunostinte se face tot in joaca.

 

Si ce mi-a mai placut sa ma joc cu Rares!

 

Cum a ajuns copilul meu sa stie culorile? Asociindu-le cu obiecte, vietuitoare, fructe, legume, toate colorate. Totul in joaca, fara asteptari, fara intrebari si raspunsuri directe si seci, fara stres si context clasic (invechit si ineficient) de invatare.

 

Copilul meu a trecut si prin faza in care numea ceea ce desemna culoarea. Si pentru ca galben era soarele, albastru era cerul, verde era iarba, maronii erau nucile coapte, Rares obisnuia sa spuna ca o para are culoarea "soare", iar o bluza albastra este de culoarea "cerul"...

 

Desenam foarte des cu culorile pe hartie, cu creta colorata pe asfalt. Ne-am pictat si degetele, fiecare intr-o culoare diferita de cealalta, toate alese de Rares.

 

Copilului meu ii plac foarte mult explorarile. Tuturor copiilor le plac. Si plecam in cercetare pe stradutele care inconjurau casa noastra. Nu plecam niciodata fara instrumente. Nu o sa uit lopatica rosie si mica grebla albastra pe care le prefera Rares.

 

 

Citeste si: Mami, de ce se tine luna dupa noi?! Invatarea prin joaca

 

 

Petreceam timp si in gradina sau in curtea bisericii, care era mereu deschisa. Mergeam in cautare de frunze speciale si aveam sarcina sa separam frunzele inca verzi de frunzele galbene sau maronii.

 

Ne-am facut si coronite din salcia verde si papadiile galbene. (Bine, jumatati de coronite, pentru ca se plictisea si ma provoca la o alta activitate).

 

Ne aplecam sa mirosim florile, fiind curiosi daca trandafirii galbeni au alta mireasma decat cei albi.

 

Admiram gradinile din fata curtilor ori chiar din interiorul lor si ne alegeam o floare preferata (fie galbena, fie rosie, fie multicolora).

 

Am si plantat, in acea toamna, in propria gradina, bulbi pentru lalele divers colorate, irisi, zambile, narcise. Si ne-au iesit, in primavara, flori superbe. Am fost foarte mandri!

 

Alegeam culoarea paiului potrivita culorii canii ori bauturii pe care o beam.

 

Am si decupat hartie colorata si am creat nori albastri, soare galben, casa maro cu acoperis rosu. Am facut felicitari cu decupaje din hartie colorata: bradul vesnic verde si globuri de diferite culori.

 

Lui Rares ii placea foarte mult jocul: "Cine pune primul degetul pe culoarea...". Si il jucam des, dar schimbam contextul: fie ne inconjuram de jucarii, fie alegeam carti cu imagini viu colorate, fie identificam culori din propria vestimentatie etc. Sigur ca ii cream o emotie permanenta si il sicanam sau ii prindeam degetul. Asta il facea sa rada in hohote!

 

 

Citeste si: 41 de idei de joaca, jocuri si activitati pentru copii, desfasurate in casa

 

 

Gateam impreuna. Si gatim impreuna. El era si este ajutorul meu de pret. (De fapt, acum, de multe ori, eu sunt ajutorul lui de pret.) Eu aveam instrumente pentru bucatarit si el avea instrumente speciale pentru bucatarit (jucarii sau simple obiecte care nu reprezentau un pericol si care semanau cu ceea ce manuiam eu, dar erau foarte speciale, pe care il rugam sa mi le imprumute si mie!).

 

Si impreuna spalam, curatam, pregateam pentru mancare legumele foarte colorate: morcovii, pastarnacul, ardeiul, dovlecelul, rosiile, spanacul, cartofii, verdeata etc. La fel si cu fructele.

 

Copiii vostri cum au invatat culorile?

 

Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/1443784

Citeste si Copilul meu nu prea manca, insa i-am spus o poveste!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.