Din momentul in care am hotarat sa ii arat cum era el imediat dupa nastere, m-am pregatit cu raspunsul pentru intrebarea: "Mami, cum ajung copiii in burta mamei?".
Numai ca intrebarea nu a venit, pana aseara. Parerea mea sincera este ca Rares a fost atat de emotionat sa se vada si sa urmareasca procesul intreg, incat atentia lui a fost, pentru o vreme, captata de "Cat de mic eram!", "De ce plangeam asa tare?!", "De ce ma inteapa?!", "De ce doamna imi face cu rautate injectiile?!", "Unde te-a taiat domnul doctor?!"
Aseara am vizionat, pentru a cel putin douazecea oara, mereu la cererea copilului meu, DVD-ul cu nasterea lui Rares. De fiecare data, este la fel de emotionat si la fel de mandru de el cand i se fac primele vaccinuri si imi adreseaza aceleasi intrebari dupa, seara, la culcare.
Acesta este un prilej pentru mine sa il reasigur de toata bucuria si emotia si multumirea si dragostea pe care le-am simtit in momentul in care l-am imbratisat pentru prima data. Acesta este un prilej pentru el sa fie validat si sa se identifice cu tot ce este mai frumos pe lumea asta pentru noi. Acesta este un prilej deosebit pentru noi, toti trei, sa ne facem cele mai sincere declaratii de dragoste si sa ne simtim o echipa.
De fiecare data, ma intreaba unde m-a taiat domnul doctor si imi cere sa ii arat. Asta nu e nimic nou si, deci, neprevazut. Este, deja, ca un ritual. Neprevazuta a fost dorinta copilului meu, fiind vorba despre sarcina si nastere, intr-un cerc largit de prieteni: "Stati ca va arata mami pe unde m-a scos pe mine domnul doctor. Mami, hai, arata-le si lor!"
Citeste si: Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat
Nu stiu ce avea in cap copilul meu referitor la cum vin copiii pe lume, mai ales ca informatia a venit din medii diferite si ea, in sine, se prezenta diferit de la un emitator la celalalt. Insa niciodata, pana acum, nu m-a intrebat direct: "Mami, dar cum ajunge bebele in burtica?!" Si a continuat si mai precis: "Cum m-a bagat barza la tine in burtica?!"
El, sigur, avea neclaritati in ceea ce priveste conceperea. Mai ales ca, fiind bebelus, am gasit de cuviinta sa-i spun o poveste despre cum Doamne-Doamne ni l-a trimis pe un norisor si el a plutit si, cand a ajuns la noi, ne-a bucurat tare-tare si, de atunci, suntem mereu fericiti. Datorita lui!
Apoi, a vazut cum pe Dumbo (elefantelul Dumbo) l-a adus barza... Apoi, s-a intrebat ce are o prietena de-ale mele in burtica, de e asa de mare, "Cumva ai inghitit o minge?!" Si raspunsul a fost cat se poate de firesc: "Am un bebe in burtica. La fel ai fost si tu la mami a ta in burtica."
Citeste si: 20 de sfaturi pentru baiatul meu!
La "Mami, cum ajunge bebele in burtica?!" aveam demult pregatita reactia. L-am luat in brate si am inceput un dialog:
"-Mami si tati s-au cunoscut intr-o zi frumoasa si...
- Adica era soare?
- Nu, afara era chiar innorat, dar noua ni s-a parut foarte frumoasa, pentru ca ne-am placut. Apoi, am inceput sa fim fericiti impreuna si din dragostea noastra te-ai nascut tu. Si vrei sa-ti spun un secret?
- Da, zi-mi la ureche...
- Mami l-a iubit atat de mult pe tati, incat si-a dorit un baietel care sa semene foarte bine cu el.
- Adica cum?
- Adica la fel de frumos, destept, curajos, iubitor, care sa ajunga un barbat adevarat. Si, uite, dorinta mea s-a implinit! Acum am doi barbati adevarati."
Pentru ca am deviat cursul discutiei spre cat de special este el in ochii nostri si pentru ca era destul de tarziu si mos Ene isi cam facea de cap cu praful magic pe la genele lui Rares, intrebarile "Si cum m-a trimis Doamne-Doamne la voi?" sau "Cum ajunge bebele la barza?" (si multe altele ) ce, sigur, ar fi navalit in alte circumstante, nu vor mai intarzia mult sa apara. Este absolut firesc, sunt cam multe necunoscute in povestea asta si prea multe controverse...
Eu le astept. Si, stiind cat de mult ii plac copilului meu povestile, imbrac mai mereu raspunsurile in povesti frumoase.
Sursa foto: http://www.todayifoundout.com/
