Compuneam, intr-o zi, pentru Rares o plansa simpla, un peisaj de vara cu soare pe cer, flori, verdeata. (Este ceea ce stiu eu sa desenez. Simplitatea ma caracterizeaza intr-ale picturii si desenului.) Si, fara sa-mi propun sa-l verific daca stie culorile, i-am cerut galbenul. A ridicat culoarea indicata si mi-a inmanat-o.

Rares avea aproape 2 ani. Pana atunci, nu mi-a aratat niciodata ca ar sti culorile. La intrebari directe despre ce culoare este asta sau cealalta, nu-mi raspundea deloc sau o facea sec: "Nu siu!"

Acela a fost momentul in care am incetat sa-l mai verific si m-am convins ca joaca este contextul ideal de invatare pentru un copil. De asemenea, confirmarea unor cunostinte se face tot in joaca.

Si ce mi-a mai placut sa ma joc cu Rares!

Cum a ajuns copilul meu sa stie culorile? Asociindu-le cu obiecte, vietuitoare, fructe, legume, toate colorate. Totul in joaca, fara asteptari, fara intrebari si raspunsuri directe si seci, fara stres si context clasic (invechit si ineficient) de invatare.

Copilul meu a trecut si prin faza in care numea ceea ce desemna culoarea. Si pentru ca galben era soarele, albastru era cerul, verde era iarba, maronii erau nucile coapte, Rares obisnuia sa spuna ca o para are culoarea "soare", iar o bluza albastra este de culoarea "cerul"...

Desenam foarte des cu culorile pe hartie, cu creta colorata pe asfalt. Ne-am pictat si degetele, fiecare intr-o culoare diferita de cealalta, toate alese de Rares.

Copilului meu ii plac foarte mult explorarile. Tuturor copiilor le plac. Si plecam in cercetare pe stradutele care inconjurau casa noastra. Nu plecam niciodata fara instrumente. Nu o sa uit lopatica rosie si mica grebla albastra pe care le prefera Rares.

Citeste si: Mami, de ce se tine luna dupa noi?! Invatarea prin joaca

Petreceam timp si in gradina sau in curtea bisericii, care era mereu deschisa. Mergeam in cautare de frunze speciale si aveam sarcina sa separam frunzele inca verzi de frunzele galbene sau maronii.

Ne-am facut si coronite din salcia verde si papadiile galbene. (Bine, jumatati de coronite, pentru ca se plictisea si ma provoca la o alta activitate).

Ne aplecam sa mirosim florile, fiind curiosi daca trandafirii galbeni au alta mireasma decat cei albi.

Admiram gradinile din fata curtilor ori chiar din interiorul lor si ne alegeam o floare preferata (fie galbena, fie rosie, fie multicolora).

Am si plantat, in acea toamna, in propria gradina, bulbi pentru lalele divers colorate, irisi, zambile, narcise. Si ne-au iesit, in primavara, flori superbe. Am fost foarte mandri!

Alegeam culoarea paiului potrivita culorii canii ori bauturii pe care o beam.

Am si decupat hartie colorata si am creat nori albastri, soare galben, casa maro cu acoperis rosu. Am facut felicitari cu decupaje din hartie colorata: bradul vesnic verde si globuri de diferite culori.

Lui Rares ii placea foarte mult jocul: "Cine pune primul degetul pe culoarea...". Si il jucam des, dar schimbam contextul: fie ne inconjuram de jucarii, fie alegeam carti cu imagini viu colorate, fie identificam culori din propria vestimentatie etc. Sigur ca ii cream o emotie permanenta si il sicanam sau ii prindeam degetul. Asta il facea sa rada in hohote!

Citeste si: 41 de idei de joaca, jocuri si activitati pentru copii, desfasurate in casa

Gateam impreuna. Si gatim impreuna. El era si este ajutorul meu de pret. (De fapt, acum, de multe ori, eu sunt ajutorul lui de pret.) Eu aveam instrumente pentru bucatarit si el avea instrumente speciale pentru bucatarit (jucarii sau simple obiecte care nu reprezentau un pericol si care semanau cu ceea ce manuiam eu, dar erau foarte speciale, pe care il rugam sa mi le imprumute si mie!).

Si impreuna spalam, curatam, pregateam pentru mancare legumele foarte colorate: morcovii, pastarnacul, ardeiul, dovlecelul, rosiile, spanacul, cartofii, verdeata etc. La fel si cu fructele.

Copiii vostri cum au invatat culorile?

Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/1443784