Primul gand ca vreau un copil l-am avut, impreuna cu sora mea mai mare, inca din frageda copilarie.

Ce frumos este sa fii copil, ce frumoasa este gandirea naiva si simpla a unui copil. Mi-aduc aminte din propria-mi copilarie, cat de simplu mi se parea a fi mama, cu cata ardoare imi doream sa fiu mama. Visam la momentul cand barza o sa-mi aduca o fetita. Barza, da! Cine altcineva?! Aveam 7-8 ani si "imprumutam", impreuna cu sora si verisoara mea, atlasul de anatomie al matusii noastre, eleva inca la liceu. Ne ascundeam sub masa si chicoteam si ne distram uitandu-ne la imaginea care reprezenta un corp gol, barbatesc, cu anatomia corpului uman.

Am trecut si eu prin "febra" de proaspata mamica.

Eu si sora mea mai mare ne doream un copil, o surioara ... Aveam o barza-bibelou pe care o rugam, dimineata, la pranz si seara, sa ne aduca o surioara. Ne imaginam des cum vom fi doua mamici ale surioarei noastre, chicotind si bucurandu-ne, cu siguranta ca barza o sa ne asculte. Vorbeam despre cum o sa ne jucam cu ea, cum o sa ii prindem moate, cum o sa o hranim si cum o sa doarma intre noi ...

Si, intr-un final, barza ne-a indeplinit dorinta si minunea s-a infaptuit! Sigur ca ne-a adus o surioara.

Nu stiu cum de nu am intrebat de ce are mama burta asa de mare sau ce ne-a raspuns cand si daca am intrebat. Probabil ca bucuria ca vom avea o surioara ne-a folosit drept raspuns, de nu am intrebat de ce s-a dus mama la spital, ca sa primeasca barza...

Eu aveam 8 ani si sora mea 9 ani, cand s-a nascut surioara noastra. Nu am mers la spital sa o intalnim, dar eram foarte emotionate la gandul ca o vom cunoaste si vom fi mamicile ei, peste 2 zile. Asteptarea aceasta si aprecierile pe care ni le faceau adultii, care o vazusera deja pe surioara, m-au facut sa imi creez in minte un portret al ei. Chiar o matusa ne-a prezentat-o ca pe o printesa: "Am intrat in salonul unde erau toti nou-nascutii si am recunoscut-o pe printesa noastra, fara sa mi-o arate asistenta. Este finuta tare! "

Spunandu-mi-se ca este o printesa, eu mi-am imaginat-o ca o printesa, cu parul lung, bogat, asa cum era papusa mea.

Nici nu prea am dormit noptile cat a lipsit mama, vorbeam incontinuu de surioara noastra. In ziua in care am fost anuntate ca vin mama si surioara noastra, am facut curat in toata casa, asa, cu raspundere, mai ales in dormitorul nostru, unde eram sigure ca va si dormi.

Cand au intrat pe usa, am fost stupefiata ... Unde era printesa?! Doamne, era cat o paine si urla si era rosie toata, nu vorbea, avea par, dar nu cat sa ii fac eu codite. Nu asta o rugasem pe barza. Mama a pus-o la noi in pat, pentru putin timp, unde a si avut primul scaun acasa ... Eram suparata foc, nici nu mi se parea o printesa, dar nu am spus nimic. Cum sa spun, cand toata lumea se minuna cat este de frumoasa ?!

Acum, adult si mama fiind, pot sa confirm: era ca o printesa.