Am făcut biscuiți de casă cu ajutorul meu de preț, cu dragoste și bucurie!

Pentru copilul meu este o bucurie foarte mare să ne facem de cap împreună în bucătărie. Asta și pentru că, în bucătărie, avem verde la distracție cu faină. Fără reproșuri, fără supărare.

De ceva timp mi-am propus să cumpăr forma pentru biscuiți care să se atașeze mașinii de tocat, cum avea bunica. În week-end-ul acesta, am căutat, găsit și achiziționat. :)

Am ajuns acasă seara tarziu, însă nici măcar nu m-am gândit să-i propun lui Rareș să amânăm bucuria jocului în bucătărie pentru următoarea zi. Era foarte încântat. Și eu, de asemenea. Mă relaxează să gătesc și, de când am așa un ajutor de preț, gătitul s-a transformat într-un motiv de bucurie. Spunem glume, povești, cântecele. (Tot o poveste este și bucătăria după!)

Rețeta nu este a mea, am preluat-o de pe un site cu rețete, după ce am căutat de internet: "biscuiți de casă cu mașina de tocat". Am încercat mai multe rețete, dar aceasta a rămas în top:

• 200 g de unt gras

• 1 pahar cu zahăr

• 3 galbenușuri

• 70 g de smântână

• 3, 4 pahare făină

• 1/2 plic praf de copt

• esență de vanilie

• coajă de lămâie/portocală rasă

Am pus untul într-un recipient pe aragaz, la foc mic, pentru a se topi, și, apoi, l-am lasat să se răcorească un pic. Într-un bol am adăugat galbenușurile, pe care le-a separat Rareș, și zahărul. Bineînțeles, el a amestecat bine galbenușurile cu zahărul, apoi eu am adăugat untul topit și ajutorul a continuat să amestece. Am adăugat smântâna si, pentru ca ajutorul meu de preț mai și obosește, am continuat eu să amestec ingredintele, iar el a pus esența de vanilie și coaja de lămâie rasă.

Acum se adaugă praful de copt și făina și se frământă până se obține un aluat moale și nelipicios. Rares preferă să cântărească el făina, este o mare placere. "Fără intenție", mai dă făina pe lângă pahar, pe lângă masă și, dacă tot este făină peste tot, își etalează și talentul de desenator în făină.

Partea cea mai dificilă a fost să îl conving să amânăm punerea în formă a biscuiților, pentru 30 de minute, cât îi trebuie aluatului să stea la frigider. Era nerăbdător să folosim noua jucarie, mașina de tocat. Și, pentru că urmeaza 8 martie, i-am propus să facem felicitări pentru doamnele și domnișoarele pe care el le iubește. Așa s-au scurs cele 30 de minute: am decupat, am pictat, am lipit și am făcut prima felicitare pentru 8 martie.

Rareș a instalat, cu ajutorul meu, mașina de tocat. Pentru partea finală, trecerea prin formă a aluatului de biscuiți de casă, l-am convocat și pe tati. Nu aveam nevoie neapărat de ajutor, însa nu putea lipsi de la distracție. Eram ca-n povestea cu "mama-mpunge și eu trag", dar copilul nostru a fost de-a dreptul încântat că participa și tati.

Am introdus, în cuptorul pornit cu 10 minute înainte, tava cu aluatul în diverse forme. Cuptorul l-am setat la 170 de grade. Rareș verifica din 5 în 5 minute, prin geam, biscuții de casă. Am știut că sunt gata când au început să capete acea culoare ușor gălbuie.

Biscuiții noștri de casă sunt chiar mai buni decât cei mai buni biscuiți pe care i-am cumpărat vreodată. Au un gust placut de unt, o aromă fină de vanilie.

Biscuiții de casă făcuți cu ajutorul formei atașate mașinii de tocat a luat rapid locul fruntaș în topul preferințelor copilului meu, în materie de desert, mai ales că ne-am propus ca, data viitoare, să-i șprițăm cu ciocolata neagră.