Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 05.04.2018
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară

Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că forțe nebănuite din noi ne ridică de unde ne-au doborât alții, lecția spiritului de echipă, una puternică și armonios construită, Shinto Club Constanța, Sensei Gelu Oprea.

 

Prin viață nimeni nu trece doar ca să treacă. Viața ne provoacă în fiecare zi să-i înțelegem cursul, dar, într-o anumită zi, ne trimite la olimpiadă. Și nu ca să ne testeze cunoștințele și să ne clasifice, ci ca să vedem noi că putem mai mult decât credeam că putem și să facem încă un pas înainte. Asta a făcut, sâmbătă, 31 martie 2018, cu copilul meu de aproape 8 ani.

 

Cât despre mine, în aceeași singură jumătate de zi, am aflat adevărul despre karate kyokushin, sportul pe care îl știam bazat pe concentrare, forță interioară, tehnică, dar violent și nemilos.

 

Văzusem cu ochii mei cum, la un alt club la care copilul meu a mers o singură dată, un antrenor de karate a lovit fără milă, în timpul antrenamentului, o fată de doar 13 ani, ca să-și aducă aminte să „țină garda sus”. Chiar dacă în sufletul meu știam că este un caz particular, că violența acelui om nu definește calitatea de antrenor și nu este o metodă de durizare, folosită, în general, în karate, n-am putut să nu mă îndoiesc că există omul care să descopere și să consolideze abilitățile înnăscute ale copilului meu (coordonare și mobilitate), descoperindu-i și hrănindu-i întâi forța interioară. Până l-am cunoscut pe Sensei Gelu Oprea. Omul. Apoi, mentorul.

 

Iar adevărul e că sportul numit karate e unul care cheamă în ring fizicul, psihicul și spiritul. Deși dur, nu este unul violent. Agresivitatea, acel instinct primar, se descarcă și face loc concentrării pe mișcare controlată, curată și sigură. Și, la fel cum omul sfințeste locul, adevărul în karate kyokushin este neapărat predat de un sensei adevărat. Sub îndrumarea lui, copiii se desăvârșesc ca oameni, iar adulții își găsesc echilibrul.

 

După un an de karate kyokushin, Rareș a reușit să transforme energia aia neuniformă, de copil într-una compactă și creatoare. Are mult mai multă încredere în forțele proprii, e mai calm și mai așezat. Mai puternic, mai echilibrat. După ziua de sâmbătă, a înțeles și el toate astea și le-a găsit locul în el.

 

N-am vrut să-mi însoțesc copilul la concurs. M-am temut că va fi rănit și va răni. M-am temut că inima mea strânsă îl va chema în brațele mele atunci când are nevoie să acceseze abilitățile de luptă. N-a fost deloc așa. A plâns, dar după prima luptă, ca descărcare. A plâns, dar după a doua luptă, când s-a simțit nedreptățit. Și n-a mai vrut să continue. L-am ținut în brațe pe rând. I-am ținut discursuri de motivare pe rând. Am încercat să-i explicăm ce nu era de explicat, ci de simțit. De-aia trecea prin ce trecea, pentru că viața avea pregătită pentru el lecțiile cele trei:

 

1. Lecția nerenunțării. Cel mai mare dușman al reușitei e abandonul. Într-un concurs, ca în viață, nu premiul este câștigul, ci experiența însușită pe drumul spre premiu. Când renunți la ea, pierzi cea mai importantă șansă de a reuși. S-a întâmplat ca Rareș să fie nedreptățit și a vrut să renunțe, pentru ca, mai apoi, să se întâmple să ajungă din nou în ring, luat pe sus și pe negândite de un coleg care i-a fost în spate la fiecare luptă. S-a luptat și a reușit. Nu cred că va mai renunța.

 

2. Lecția credinței că forțe nebănuite din noi ne ridică de unde ne-au doborât alții. Și, când a intrat din nou în luptă, a făcut-o cu o forță care părea că-l surprinde până și pe el. Cred că acum știe că în el are tot ce îi trebuie pentru a reuși, indiferent de ce cred și spun alții despre el.

 

3. Lecția spiritului de echipă. A trăit-o el. Toți colegii l-au susținut, deși cu ani mulți înaintea lui, ca pe unul de-al lor, nu ca pe un copil. Cosmin, cel care a transpirat în spatele fiecărui coleg, înlocuindu-l pe Sensei, care a fost arbitru, nu l-a lăsat să nu se întoarcă și să-și demonstreze că poate. Apoi, a văzut spirit de echipă la ceilalți. Nu toți au participat la campionat, dar au venit ca susținători. La categoria seniori, au luptat doi de-ai noștri pentru medaliile de aur și argint. S-au luptat, nu s-au bătut. În nicio lovitură nu a existat violență. Forță, da.

 

Și a plâns iar, dar după ce a ieșit învingător în ultima luptă, de un prea plin de emoții de toate felurile. Apoi, s-a dus la Cosmin și i-a fost recunoscător. (Drăguț este că luptătorul Rareș și-a dorit un papagal, pe care l-am luat acasă exact în ziua în care ne-am întors de la campionat și pe care l-a numit Cosmin.)

 

Deși medaliile se iau individual, Shinto Club Constanța, Sensei Gelu Oprea a demonstrat că sportul karate kyokushin este un frumos sport de echipă.

 

 

Mulțumim și felicitări tuturor băieților! Toți campioni. Echipa toată s-a întors acasă câștigătoare.

 

 

Cristi Datcu - medalia de aur kumite, categoria juniori 16-17 ani;

Alex Banu - medalia de bronz kumite, categoria juniori 16-17 ani;

Rareș Nastase - medalia de argint kumite, seniori;

Robert Nicolau - medalia de aur kumite, seniori;

Vlad Popa - medalia de bronz kumite, juniori 10-11 ani;

Bogdan Anton - medalia de bronz kumite, juniori;

Dragoș Stroe -  medalia de aur kumite, juniori 6-7 ani;

Ovidiu-Rareș Angheliu - medalia de bronz kumite, juniori 6-7 ani.

 

 

Mulțumiri în plus, Răzvan, pentru momentele pe care cu profesionalism și inspirație le-ai surprins în fotografii. Recomand omul și fotograful profesionist, Răzvan Militaru!

 

 

Mulțumim, Sensei Gelu Oprea, și felicitări! Recomand omul și sensei-ul Gelu Oprea și Shinto Club Constanța!  Înscrieți-vă și înscrieți-vă copiii cu încredere la numărul de telefon 0722 445 964, Sensei Gelu Oprea.

 

Citeste si Nu vă feriți copiii de frustrări
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.