- Geani?! Ce-i cu tine, draga mea, de ce plângi?, a îmbrățișat-o mama pe sora mea.

Venise la liceu pentru mine, nicidecum pentru sora mea, dar, în drum spre cancelarie, a întâlnit-o pe ea, umilită, furioasă, nedreptățită. Plângea.

- Profa de engleză! M-a amenințat că nu mă bagă în bac, dacă îndrăznesc să aleg să dau bac-ul la engleză.

Sora mea s-a bucurat, în școala generală în care am fost tot amândouă, eu, un an mai mică, de germană, ca a doua limbă străină, nu de engleză. Când a intrat la liceu, engleza se studia la nivel avansat. Profesoara n-a făcut nici cel mai mic efort pentru a o ajuta să îi ajungă din urmă pe colegii ei, ba dimpotrivă. Dar ea a continuat să vrea să învețe engleza. Singură. Și a reușit. Numai că profesoara nu voia să vadă asta, că un copil poate recupera fără ajutorul ei în particular. Și îi evita răspunsurile la orele de engleză, ba o și apostrofa ironic, nedemn de un dascăl, o acuza că a copiat la lucrările scrise.

Începuse de două luni anul școlar 1998-1999. În ziua aceea, profesoara de engleză a triat, pe rânduri, elevii, practică obișnuită a profesorilor înainte de bacalaureat, în funcție de limba străină la care alegeau să susțină proba. Voia să le dea o testare, un fel de simulare. Cănd sora mea s-a ridicat din bancă, profesoara a oprit-o:

- Tu?! Crezi că poți să faci față?! Tu nu iei bac-ul la engleză, fetițo! Nu ești în stare!

- Ba sunt în stare de mult mai multe decât știți dumneavoastră. Vreau să dau testarea.

- Ai și tupeu! Îți promit eu, n-o să intrii în bac.

Acesta a fost dialogul în urma căruia sora mea a ieșit din clasă plângând.

- Lasă-mă să vorbesc eu cu ea, te rog. Te rog! Ai încredere în mine, iubita mea.

Mama a intrat în sala de clasă clocotind de furie și suferință pe interior, dar pregătită să-și apere puiul cu dinții, dacă era cazul. S-a prezentat și a întrebat-o pe profesoară unde poate să-i vorbească un minut, în clasă sau pe coridor. Și, pentru că doamna de la catedră n-a avut un răspuns, a intrat și a întrebat-o simplu: Ce trebuie să facă fiica mea pentru a se bucura de dreptul de a suține acest test? Răspunsul la întrebare n-a fost unul foarte coerent, dar un lucru s-a putut înțelege clar, sora mea putea da testarea. Vă mai rog ceva, așezați-o singură în bancă, nu vreau să mai existe niciun motiv pentru care să o umiliți că a copiat de la colegi.

Mama a așteptat afară. Profesoara a ieșit să-și ceară iertare, lucrarea surorii mele fusese aproape perfectă. Atunci, mama i-a vorbit cu adevărat:

- Iertare nu trebuie să-mi cereți mie, ci copilului pe care l-ați umilit 3 ani. Eu am vrut de multe ori să vă vorbesc, dar nu m-a lăsat ea. I-am propus să o meditați, numai să nu o mai văd suferind, dar n-a vrut.

- Doamnă, știți, eu i-am intuit potențialul. Am știut dintotdeauna ce poate ea, doar i-am văzut notele la toate celelalte materii, și am vrut să o motivez.

- Doamnă, ironia dumneavoastră oră de oră, acuzele că a copiat n-au motivat-o, au umilit-o, au făcut-o, la început, să urască engleza, i-au tăiat aripile. Dar am avut eu grijă să i le lipesc la loc de fiecare dată. Mă bucur și vă mulțumesc că i-ați oferit privilegiul de a vă și arăta potențialul ei.

Sursa foto aici.