Copilul meu, ca să poate accesa creierul academic (termen inventat), are nevoie de o punte. Aș spune că toți copiii au, dar ar fi o îndrăzneală a unei mame care nu cunoaște decât experiența ei. Așa că am să vorbesc despre copilul meu și atât.
Pe Rareș l-am primit cadou. Știu, știu că a venit pe lume pentru el și că își aparține sieși și sunt ok cu gândul ăsta. Dar atâtea m-au învățat experiențele de mamă și felul lui de a cunoaște lumea, că sunt convinsă acum, după 7 ani de provocări, că venirea lui pe lume a fost și un buchet de flori pentru mine.
El m-a condus pe calea lui, iar eu am ținut ochii mari deschiși.
Era bebeluș, iar eu îl purtam peste tot și-i povesteam întruna, îi spuneam chiar și chestiuni administrative, dar într-un fel care îi capta atenția. Nu stiam pe-atunci de ferestrele de oportunitate, doar așa simțeam să-l introduc în lumea noastră pe omulețul care părea că vrea deja să alerge.
Era mititel, dar înțelegea totul, iar eu am început să introduc noțiuni. De, ieșiserăm în lume și erau copii care arătau că știu multe. Uite, culorile. Mi-amintesc perfect sentimentul de neliniște că al meu copil nu le identifica, deși joaca lui preferată era cu creioanele colorate. Și, câteva zile, în timp ce-i povesteam orice, mai scoteam din buzunarul meu de cuvinte numele unei culori. Îl întrebam ‚Ce culoare e asta?’, iar el ori nu-mi răspundea deloc, ori îmi închidea gura cu un iritat ‚Nu tiu!’. Până într-o zi când entuziasmului meu în fața galbenului frumos al unei păpădii, el a răspuns: ‚Uaau, ute, mami, e ca soaiele!’. A fost ceva de genul ‚Așa vreau să mă-nveți!’.
Am înțeles atunci că NU TREBUIE să-l învăț eu asta, și asta, și asta. Le învață singur. Tot ce are nevoie copilul meu de la mine și de la toți cei care îl vor învăța vreodată ceva este acea punte care să-l conducă de la creierul emoțional la creierul academic. Iar puntea asta poate să fie surpriza, plăcerea, sau tăcerea uneori, sentimentul de siguranță, de aparțenență, de acceptare, de înțelegere, ba și susținere a nereușitei lui nu ca o ratare, ci ca o etapă în procesul învățării. Punte ar putea să fie și sentimentul acela de frustrare că încă nu știe, dar nu, niciodată, frică, rușine, vină, comparare cu alții. Acestea nu fac decât să consume inutil energie, energie care este musai să fie adusă în corp din afară, suplinită cumva.
Era elev la clasa pregătitoare, nu mai demult de anul trecut, când l-am rugat să nu mai deseneze în timpul orei. Explicația lui m-a pus serios pe gânduri: ‚Mami, creierul meu e ca o casă cu subsol și mansardă. Eu, la școală, când fac adunări și scăderi, trebuie să cobor la subsol, de fiecare dată. Și este foarte obositor. În plus, acolo e întuneric. Când desenez, stau la mansardă, unde e multă lumină și mă pot concentra mai bine. Înțelegi de ce desenez eu mereu?’ Dar am înțeles perfect. Școala merge înainte pe un sistem care nu mai este pentru copiii de azi. N-a fost nici pentru noi, dar i-am supraviețuit. Ori, lumea nu mai are nevoie de supraviețuitori, ci de reformatori.
Cu toate astea, cred că soluția nu este să mă concentrez pe ce nu reușește școala pentru copilul meu, ci să observ ce pot face pentru el eu, 1 la 1. Și să mă conectez cu el așa cum știu că are nevoie, astfel încât să își păstreze vie curiozitatea, creativitatea, capacitatea de a gândi divergent. Sincer, de multe ori, nu reușesc eu acasă, 1 copil la 1 părinte, să leg puntea spre învățare, pentru care eu una recunosc că nu este necesară o instruire anume profesională, doar o deschidere a ochilor spre cine e și de ce are nevoie propriul copil. La școală, cu atât mai putin. Nu e... timp. Rareș este 1 din 34 de copii diferiți, provenind din medii diferite, cu nevoi diferite, cu hărți ale creierului în stadii diferite de dezvoltare, cu pasiuni și aptitudini diferite. Drept urmare, ceea ce e demonstrat deja, la școală, un copil care încă funcționează preponderent emoțional și încă are nevoie de punte consumă foarte multă energie ca să învețe.
Ce pot să fac este să compensez acasă cu conectare, cu glume deja pe subiectul sărutului pe gură, cu muultă răbdare la teme, mai nou cu vizionat împreună, foarte implicat, filme motivaționale. Și să-l ajut cu suplimente naturale.
Am încercat multe, dar multe companii producătoare de suplimente cu vitamine, minerale, imunostimulente etc. De când avea Rareș vreo 3 ani, m-am oprit la SECOM. Și le-am încercat pe toate pentru copii de la ei, toate naturale, toate cu un gust plăcut, pentru administrarea cărora nu eram nevoită să inventez povești. I-am dat și First Defense, și Colostrum, și Aller Care (mai ales, Aller Care), Calciu sirop, Multi Vitamin & Mineral. Si toate l-au ajutat. Acum, ia singur Cod Liver Oil, un supliment pe baza de ulei purificat din ficat de cod, cu gust natural de căpșune.
Fiecare părinte își consideră copilul un mic geniu în felul lui unic și este firesc și cât se poate de real. Plecând de aici, SECOM a inventat termenul Einstein-ism pentru a explica fenomenul. Acizii grași Omega-3 le oferă celor mici suport cognitiv, iar produsele care conțin ulei din ficat de cod sunt promovate sub acest concept jucăuș.
E bine de știut că uleiul din ficat de cod are un conținut ridicat de acizi grași esențiali polinesaturați Omega 3, EPA și DHA (creierul este 60% grăsime, dintre care 30% DHA).
Cod Liver Oil este siropul care chiar suplinește din afară energia pentru învățare, un ajutor de nădejde al creierului în dezvoltarea hărților lui, mai ales când nu e timp de punte si consumă energie ca o uzină. Susține atenția, concentrarea și capacitatea de memorare. Pe lângă asta, ajută la menținerea sănătății sistemului osos, la absorbția și utilizarea normală a calciului și a fosforului, ajută inima și ficatul.
[CONCURS] Până să cumperi Cod Liver Oil din farmacii sau să-l comanzi de aici, înscrie-te la concursul nostru. Împreună cu Secom, mă bucur să pot oferi 5 kituri care conțin Cod Liver Oil + SECOMpedia, o cărticică drăguță despre creier, accesibilă pentru cei mici.
Tot ce este nevoie să faci este să lași un comentariu mai jos, sau aici (în pagina de facebook a jurnalului) în care să scrii cât timp dintr-o zi petrece copilul tău la și pentru școală, cu teme, cursuri, meditații. Apoi, să-i dai o îmbrățișare. :)
Ai timp până vineri, 3 noiembrie, orele 00:00. Extragerea o voi face sâmbătă, 4 noiembrie, cu ajutorul random.org, când voi anunța câștigătorii. Succes și mult spor la îmbrățișat!