Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Prima temă la clasa I, dramă, plâns și alt Aha!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 04.10.2017
1 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială!

 

 

Prima temă la clasa I. Amânată toată ziua.

 

8 seara. După fiecare rând, își masa degetele, își freca mâinile, își întindea brațele îndreptându-și spatele, apoi, se revărsa pe spătarul scaunului cu un oftat îndelung, ca frânt de oboseală. Și putea să stea așa, într-un loc, muuult, nefiresc de mult pentru energia care-l caracterizează. N-am încercat, dar cred c-ar fi și adormit, dacă n-aș fi fost lângă el cu ‚Rareș, hai, mami!’ Și urmau alte cinci semne. Și iar pauză. Apoi, așezat mai bine în scaun, verificat dacă nu cumva și-a uitat ceva la școală, apă, pipi, foame, aduceri aminte. Eu, tot cu ‚Hai, Rareș, mai ai puțin!’, doar că nu la fel de înțelegătoare.

 

La al patrulea rând, părea că e un început de sfârșit. Nu mai pot, da’ chiar nu mai pot! E prea mult. Și mai am și fișa asta cu semne oblice. Nu, eu nu mai pot! Se făcuse târziu. El era obosit, eu din ce în ce mai tensionată.

 

La un moment dat, am explodat: Serios?! De la puncte și linii?! Uite ce e, Rareș, asta e temă și nu vreau să mai discutăm dacă mai poți sau nu. Tema trebuie făcută! La așa reacție de fost copil cocârjat de temele care trebuiau făcute, nu puteam primi un răspuns care să-mi placă, desigur. Rareș a aruncat furios stiloul pe caiet, a pătat foaia și am făcut ceea ce am urât că a făcut mama cu munca mea tot la prima temă din clasa I, i-am rupt foaia. Și, la fel ca mama, după, aș fi vrut să nu fi făcut asta.

 

Copilul meu de 7 ani, copleșit de tot ce năvălise peste el, s-a ridicat de pe scaun fără să scoată un sunet, m-a ocolit natural, a ieșit din cameră și, în nici douăzeci de secunde, îl aud vorbind și-nțeleg că vorbește cu mama:

 

‚Mimi, poți vorbi puțin? E despre mami.’ Și-i povestește plângând drama lui, cu o mamă care nu-l înțelege, „care pare că a înnebunit”. ‚Mimi, dar ea zicea că nu vrea să fiu primul la școală, că n-o interesează nota, ci că eu știu, că-și dorește ca eu să învăț cu drag, ce-mi place, să fiu curios, să fiu mai bun în fiecare zi. În ritmul meu. Acum, trebuie! Și mi-a rupt foaia cu toată munca mea, iar acum TREBUIE s-o iau de la capăt!’

 

În timp ce vorbea și plângea la telefon, am avut timp să-mi amintesc cât de greu mi-a fost mie, tot copil rebel și așteptat la joacă afară, cu primele litere de mână și cum acele câteva propoziții de citit din abecedar mi se păreau roman.

 

 

Acum, adult fiind, am conștientizat ce mă durea cel mai tare, nu mâna de la scris, ci că mama, cel mai bun om de pe pământ, ființa care nu m-a pedepsit niciodată și le-a înțeles până atunci pe toate ale mele, îmi repeta: ‚Nu există nu pot, doar nu vreau! Tu ești deșteaptă și puternică și poți!’ Iar eu aveam nevoie să mă ia în brațe și să-mi spună ca știe că mi-e greu, că mă înțelege, nu că pot. De atât aveam nevoie, de atât au nevoie toți copiii carora le e greu cu temele.

 

M-a ajutat să retrăiesc. Și mi-am luat copilul în brațe și i-am povestit cum a fost când mi-a rupt mie mama foaia (ceea ce mărturisise deja mimi la telefon), că-mi pare rău că am făcut asta și că-l înțeleg mai bine ca oricine. După ce a plâns, doar i-am amintit cât de greu i s-a părut prima dată la tenis și cât de în forță și sigur lovește cu racheta acum. Și ne-am liniștit amândoi.

Citeste si Care este cheia pentru a deschide inimile copiilor opozanți ne spune Oana Moraru
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 570
            [date] => 2017-10-06 11:20:43
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => vavaly
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => vavaly2007@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => da, i am rupt si eu de cateva foaia cu tema. nu pentru cum a scris ci pentru ce a scris: neglijent, cu greseli, un fel de facut ca sa fie. n am avut remuscare iar la urma mi a multumit desi la inceput a fost revoltat. a constientizat si el ca facuse o aiureala. 
uneori e greu sa facem cum faceau parintii nostri. alteori ne intoarcem la ei si la noi, cei de azi, si intelegem ca acum chiar suntem parinti si avem niste copii de indrumat. recunoasterea greselii si asumarea consecintelor face parte din indrumare. 
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1abonare
                            [2] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
vavaly 2017-10-06 11:20:43
da, i am rupt si eu de cateva foaia cu tema. nu pentru cum a scris ci pentru ce a scris: neglijent, cu greseli, un fel de facut ca sa fie. n am avut remuscare iar la urma mi a multumit desi la inceput a fost revoltat. a constientizat si el ca facuse o aiureala.
uneori e greu sa facem cum faceau parintii nostri. alteori ne intoarcem la ei si la noi, cei de azi, si intelegem ca acum chiar suntem parinti si avem niste copii de indrumat. recunoasterea greselii si asumarea consecintelor face parte din indrumare.
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.