Știi ce cred? Că o familie cu o femeie frumoasă  și un bărbat conștient de asta este o familie fericită.

Acum, fără supărare, barbatul are rolul și meritele lui, dar femeia e izvorul de energie. Iar o femeie frumoasă poate face o casă să fie acasă. Pune lumină chiar și în cel mai întunecat ungher. Iubirea ei poate să inspire barbatul de lângă ea să devină rege și să facă se se arate minunăția din copilul ei. Îi înconjoară pe amândoi.

O femeie frumoasă n-are lupte de dat, nici orgolii, dacă are ceva de schimbat în viața ei, știe că trebuie să înceapă cu ea, este recunoscătoare și deschisă, nu intră în canoane, nici nu vrea, se descoperă pe ea cu fiecare zi. Și oferă necondiționat. 

Când ea e bine, adică frumoasă, toți ai ei sunt bine, mai ales puiul de om.

Iar bărbatul care înțelege asta este un bărbat iubit pe veci. Nu trebuie decât să o faca să râdă. Femeia e cea mai frumoasă când râde. Bine, și să-i aducă flori, să o îmbrățișeze, să îi repete cât e de frumoasă cu toate ale ei. Chiar dacă ea se împiedică, uită,  se rătăcește, pierde, dă din râs în plâns și, când plânge, nasul înfundat scoate zgomote ciudate. Nimicuri. Fără intenție. Sunt ale ei, o fac să fie ea, diferită de el. Și mai frumoasă cu ele, dacă mă întrebi pe mine.

Și, dacă și bărbatul o vede la fel, și mai frumoasă cu stângăciile ei, chiar stă sub umbrela fericirii. Pentru că o femeie, iubită așa cum are ea nevoie să fie iubită, emană iubire prin toți porii. Nimic nu i se pare complicat sau prea mult. Nu e cicălitoare, nu cere, nu reproșează. Certurile cu ea ar fi ca un pic mai mult turmeric scăpat în supă. Fără suferințe, dormit în camere separate. S-ar repara înainte să simtă copilul că ’mami și tati nu se mai iubesc’.

Bărbatul care are lângă el o femeie frumoasă, zic, să facă bine și să o iubească!