Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Prințesele nu sunt neapărat înalte!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 05.07.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel

Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung!, a răspuns învățătoarea la rugămintea tremurată, bâiguită a copilei care se imaginase, sperând, în fiecare rol feminin distribuit până atunci. Era ultima ei șansă să se arate ea la serbare și... îndrăznise. Mai bine tăcea. Acum, toți se uitau la ea.

 

Până la școală, se văzuse prin ochii mamei, o fetiță minionă, creață, veselă, fire artistică, minunată așa cum era, ca și sora ei. Nu cunoștea alte standarde. Simțea acum rușine, nedreptate și o furie față de mama, că o lăsase să se simtă minunată exact așa cum era ea. Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! Dar îl tunsese cu lacrimi, tot să-i intre în grații învățătoarei, că părul ei era creț și mult prea voluminos ca să încapă într-o coamă disciplinată.

 

- Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! Tu vei fi păpușa prințesei.

 

- Păpușile n-au libertate, n-au viață!, îi venea să urle, dar nu, măcar asta n-a făcut. I-a plâns mamei în brațe, după ce a lovit-o. Doar o mințise (cam atât înțelegea ea cu mintea ei netocită, de copil) că e minunată! De ce n-o pregătise și pe ea pentru împărțirea minunăției pe criterii?!

 

 

Acesta a fost momentul în care prințesa din mine a murit. Deși eu am mai simțit-o, sfioasă, temătoare, câtuși de putin conștientă de farmecul ei, coborând din camera ei, încuiată până atunci, la câte un bal. Dar numai chiar și o privire o încuia la loc.

 

De puțin timp, cu ajutorul unui terapeut minunat, am identificat acest moment în timp. Și mi-am propus să readuc la viață prințesa. Mărturisesc, n-a fost chiar floare la ureche să ies de tiparul în care trebuia să încap în școala primară ca să mă simt minunată. Până am găsit calea. Apoi, am bătătorit-o. M-am gândit în fiecare zi la fetița aia minunată, care baleta în mișcările de la gimnastică, care se urca și dansa pe orice scenă, cu pasiune în fiecare unduire, împrăștiind viață, conștientă de frumusețea farmecului ei. La fel de mică era și atunci și asta nu conta, pentru că oamenii iubeau exuberanța și bucuria din ochii ei.

 

Puțin câte puțin, am reușit să mă eliberez de orice fel de surplusuri, am și slăbit aproape 10 kilograme. Am început să fac sport, să dansez în fiecare zi. În oglindă, nu mă mai uit la corp, ci la ochi și deja prințesa, care era o fetiță atunci, se conturează într-o femeie conștientă de feminitatea ei.

 

Tot mică sunt. N-am mai mult de 1.54. Da-mi place ce descopăr la mine cu fiecare experiență de femeie, nu doar de mamă sau soție. Și, de la înălțimea mea, reușesc să văd lumea de sus. E incredidil!

 

Și tot urc. Sparg blocaje. Încerc să nu-mi mai las mintea să mă controleze. Nu m-am gândit cum o să fie când a venit provocarea asta, pe care vreau să ți-o arăt și ție, de a face un „shooting” pentru un brand de haine. Am zis da. Nu-ti ascund că nu m-aș fi aruncat în gol, că asta însemna pentru mine experiența, dacă în spatele Baden11 n-ar fi fost prietena mea, un om cu o viziune care abia mai încape în ea, cu un țel nebun, de a descoperi femeia din fiecare femeie.

 

Nu te las. Te iau cu mie în această aventură. A fost apogeul întâlnirii mele cu femeia din mine. Întâi, timid, apoi, cu îndrăzneala femeii care poate să fie și mamă, și femeie în același timp.

 

Nu pleca. Vreau să vezi cu ochii tăi că frumusețea nu stă nici în înălțime, nici în culoarea părului, ci în iubirea mea pentru prințesa din mine, care se citește în ochi. Apoi, care transpiră prin fiecare por și devine contagioasă. Sunt sigură de feminitatea mea și asta mă provoacă nu să port, ci să etalez aceste ținute. Asta mă face frumoasă.

 

 

Cam asta e! Și e real.

 

Mi-ar plăcea să ajungă această scriere sub ochii femeilor, foste fetițe cărora li s-a spus vreodată că Prințesele sunt mai înalte și au părul lung, sau blond, sau creț, sau picioare mai lungi, mâini mai subtiri, nasul în vânt, sau buze mai roșii...

 

Asta e sigur, Prințesele nu sunt neapărat înalte!

Citeste si Ce ar face iubirea acum?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut. Sau prin ochi de bebe (P)
„Dragă mamă, vei ști ce ai de făcut, nu cu mintea, dar cu sufletul. Fii sigură de asta! Pentru că nici bebelușii nu înțeleg cu mintea, dar cu emoțiile,...
Am scris cu gândul bun la mama
    Mama cu tata se certau des, zilnic. Au fost într-o luptă continuă, ce zic, război. Tata cu mama, de fapt, de când îl știu....
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!