- Cum ești cu tine?, m-a întrebat după jumătate de oră.

- Sunt bine.

- Uite, trage o carte. Și mi-a întins un evantai.

- „De ce te prefaci că îți este bine?”, am citit tare. Nod în gât, semn că au atins ceva vorbele. Mi-a venit să plâng. Dar am zâmbit. O am și acum:

- Ce faci pentru tine?, a continuat.

- Sunt mamă!, mi-am venit în fire și am răspuns aproape imediat, convinsă că era lozul câștigător.

- Ce faci doar pentru tine și sufletul tău?

- ... Nu știu acum. Trebuie să mă gândesc... E adevărat că puține!

Toată ziua le-am căutat pe alea puținele. Adevarul era că Nimic!

Pe atunci, credeam că a fi mamă presupune ca femeia din mine să fie mai puțin importantă. Ca și cum una ar exclude-o pe cealaltă. E o nebunie. De la mama aveam asta. Ea, o vreme, lungă vreme, a trăit prin noi, copiii ei. Eram cam singura ei bucurie. Ne-a dat nouă multe, păstrându-și puțin spre nimic pentru ea. Am fost și suntem foarte unite și, până în momentul ăla, nici nu mă gândisem că raiul legăturii noastre ar fi fost și mai rai dacă mama era fericită cu ea, nu doar cu noi. Era, cumva, normalitatea de a fi mamă.

M-a ajutat să caut. Mi-am amintit că ne-o doream, eu și sora mea mai mare, fericită. Pur și simplu, pluteam în zilele în care o simțeam noi, cu adevărat și independemt de noi, fericită. Cânta prin casă. Zâmbea fără motiv. Ea se declara mereu așa, dar noi știam, ei bine, simțeam. Așa și Rareș al meu!

Eram atât de obosită. Încă nu dormeam nopțile. Rareș mă solicita 24 din 24. De fapt, el căuta siguranța privirii mele, protecția brațelor mele, căldura glasului meu. Mă căuta pe mine bine cu mine, fericită independent de el. Îmi căuta rezervorul de energie bună. Ori, era gol.

Noi, femeile, avem în noi multă iubire de oferit, care înseamnă forță. Când devenim mame, forța noastră crește. Uite, tu de ce ești în stare pentru puiul tău? Eu, una, sunt în stare să mut munții. Plec cu ei în spate, dacă-mi propun. Ei bine, asta avem noi. Și când simțim că nu mai putem, tot putem. Dar asta nu ține la nesfârșit. Iubirea e infinită, e adevărat, dar e nevoie și de energie care să o pompeze. Și energia vine din ce facem noi pentru noi și sufletul nostru.

Dacă nu-mi dai dreptate, nu-i nimic. Măcar te-am făcut să cauți. În plus, nimic nu-i general valabil și eu nu sunt o expertă, doar o altă mamă.

Sursa foto aici.