Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Nu e de la ei la noi, ci de la noi la ei

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 13.06.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Când mă trezesc zâmbind

Copilul tău nu doarme, mușcă, lovește, nu mănâncă, țipă, refuză, se tăvălește, se comportă urât cu fratele mai mic,  face crize? Știu cât e de provocatoare fiecare zi a ta de mamă. Știu că sunt experiențe care vin peste tine de-a valma și că, de multe ori, doar le faci față. Alteori, nici măcar atât. Îți spun, nu ești suma experiențelor de zi cu zi, ci rezultatul lor. În fiecare zi, înveți ceva. Cu fiecare zi, crești si copilul tău crește odată cu tine.

 

Nu te judeca aspru după o izbucnire. Nu te-ai născut mamă, ai devenit. Doar observă ce a provocat-o și folosește-ți resursele să rămâi la tine, la ce simți tu, la ce poți face mai bine tu. Nu te arunca să te cerți cu soarta, cu partenerul, să găsești vinovat timpul, stresul.

 

În niciun caz, copilul. El e tot numai suflet încă. Simte și manifestă. Va învăța, încet-încet, de la tine în primul rând, cum să scoată afară tumultul de emoții care-l năvălește, fără să-si facă rău sau să rănească. La fel cum a învățat să meargă. Nu există copii care vor să facă rău, nici să supere sau să controleze. Există copii care vor iubire, atenție, siguranță. Apropo de siguranță, copiii chiar au nevoie de limite, puse cu blândețe, desigur, dar limite. Nu stiu cum să explic altfel decât prin ce am înțeles eu din ochișorii lui Rareș când i-am zis Nu pentru prima dată: În sfârșit, mă vezi!  Apoi, s-a răzvrătit, a încercat chiar să mă lovească și a sfârșit într-un plâns lung, întâi, departe de mine, apoi, la mine în brațe.

 

Nu e de la ei la noi. N-are cum. Nu sunt ei buni și înțelepți întâi și venim noi și le hrănim bunătatea și înțelepciunea cu dragostea noastră pentru ei. Ar fi fost prea simplu să fie așa. (Eu mărturisesc acum, într-adevăr, în bătaia soarelui de după furtună, că nu regret nicio secundă rebeliunea, încăpățânarea, bateriile mereu pline, crizele de plâns, refuzurile, accesele de furie ale copilului meu. Le văd oportunități de învățare, și pentru mine, și pentru el.)

 

E de la noi la ei, dar de la noi bine cu noi! Noi vedem în ei ce frați buni sunt, ce iubitori, curioși, profunzi, creativi, sinceri sunt. Noi îi privim mândri și recunoscători pentru minunea din ei. Și îi iubim pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac (mai ales dacă se comportă urât!), cu o dragoste fără limite, condiționări, rușini. Și ei manifestă siguranța iubirii noastre. Ei, cumva, sunt (și) proiecția gândurilor noastre, concretizarea cuvintelor pe care le folosim în raport cu ei.

 

Și să nu crezi că eu vorbesc de undeva de sus, că nu e așa, sunt încă pe drum. Doar că am depășit faza crizelor de furie, de plâns, de căutare a iubirii necondiționate. Vedem ce-o mai fi...

Citeste si Desenul nu este doar talent, ci chiar o formă de inteligență
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Ce mă face fericită. Revelație
Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.   M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de...
Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă
Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până...
Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi
E bun facebook-ul, că-mi răspunde la întrebări des. De fapt, întreb eu câte ceva și răspunsul vine și el pe căile bătătorite. Azi, un share...
Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P)
Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:     Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu...
Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor
  Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am...
Eu nu muncesc
    - Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6...
Prima expoziție interactivă din Constanța care l-a captivat pe Rareș (P)
    Ceea ce părea a fi un simplu proiect al lui s-a dovedit a fi interesant și, mai mult decât chiar am sperat, captivant. I-am vorbit...
O femeie frumoasă
    Știi ce cred? Că o familie cu o femeie frumoasă  și un bărbat conștient de asta este o familie fericită.   Acum, fără...
Copiii vor libertate, adică un fel de credit
- Mami, îți plac? , m-a întrebat înainte să apuc să închid portiera mașinii după mine și să-i salut pe el și pe soțul meu. Și a ridicat...
Prințesele nu sunt neapărat înalte!
Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! , a răspuns învățătoarea la rugămintea tremurată, bâiguită a copilei care se...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!