„Mami, creierul meu e ca o casă cu subsol și mansardă. Eu, la școală, când fac adunări și scăderi, trebuie să cobor la subsol, de fiecare dată. Și este foarte obositor. În plus, acolo e întuneric. Când desenez, stau la mansardă, unde e multă lumină și mă pot concentra mai bine. Înțelegi de ce desenez eu mereu?”, Rareș, 7 ani, într-o discuție în care îl rugam să nu mai deseneze în timpul orelor și să fie atent.

După ce l-am eliberat din strânsoarea îmbrățișării pline de recunoștință și emoție de mamă rămasă fără cuvinte, am început să mă gândesc mult la acest aspect. Cum să nu înțeleg?! Ba înțeleg foarte bine. Cei care conduc sistemul nostru de învățământ încă nu pot înțelege că, la fel cum sunt diferiți fizic, copiii sunt diferiți și în interior, inclusiv la nivelul creierului. Și că percep, pot înțelege și învăța despre lume la fel de multe, dar în moduri diferite. Norocul multor copii este că mai sunt dascăli precum doamna învățătoare Anca Emandii, care înțelege și, cu mijloacele puține pe care le oferă sistemul, reușește să facă să ajungă informația diferit la copii diferiți.

Altfel, ne-am obișnuit să numim, simplu, TALENT abilitatea unui copil de a reproduce o realitate prin desen sau pictură,  sau genialitate, dacă aceasta atinge performanța, dar nu inteligență. Ei bine, e tot INTELIGENȚĂ! Am citit, exact când aveam nevoie, articolul Tu ştii ce tip de inteligenţă are copilul tău? și am aprofundat subiectul.

A scris prima dată despre asta Howard Gardner, profesor la Harvard, în 1983. Teoria inteligențelor multiple a numit-o și este teoria care demonstrează că există mai multe tipuri de inteligență, toate la fel de valoroase, dar diferite prin modul în care creierul procesează informația.

Howard Gardner diferențiază 8 tipuri de inteligență, în funcție de modalitatea prin care un copil poate să învețe, adică creierul lui procesează informația cel mai eficient: inteligența verbal-lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența vizual-spațială, inteligența corpului, inteligența muzical-ritmică, inteligența interpersonală, inteligența personală (intrapersonală) și inteligența naturalistă.

Copiii cu inteligență verbal-lingvistică pot comunica ușor ceea ce gândesc, învață rapid și firesc o limbă străină, învăța vorbind. Inteligența logico-matematică este specifică celor care sunt buni la matematică, logică, care preferă jocurile care presupun răbdare, atenție și gândire de ansamblu. Inteligența vizual-spațială este caracteristică celor care văd în spațiu, observă detaliile și le pot reprezenta în imaginație și pe o coală de hârtie cu mare acuratețe. Kinestezicii își folosesc cu mare ușurință corpul, inteligența muzicală îi definește pe copiii care au sensibilitate față de sunete și ritm și pot realiza combinații complexe de sunete, inteligența interpersonală vorbește despre copiii empatici și „cititori” ai starii de spirit a celorlați, inteligența intrapersonală este specifică celor care au toate șansele să dezvolte o carieră în domeniile care descriu și ajută psihicul uman, iar inteligența naturalistă descrie tipul exploratorului.

Conform acestei teorii, „noi toți suntem capabili să cunoaștem lumea prin cuvinte și comunicare, analiză logico-matematică, reprezentare spațială, gândire artistică, cu ajutorul corpului, prin înțelegerea celorlalți oameni sau prin cunoașterea a ceea ce suntem noi înșine. Diferența stă în puterea acestor inteligențe și în modul în care aceste inteligențe sunt invocate și combinate pentru a îndeplini diferite sarcini, a rezolva diverse probleme și a progresa în domenii variate.”, declară profesorul. Si mai spune că „aceste diferențe provoacă sistemul educațional actual, care presupune că toată lumea poate învăța aceleași informații în același mod și că o măsură uniformă și unviversală este suficientă pentru a testa învățarea elevilor”, împlicit inteligența lor, simt eu să adaug.

Rareș al meu este pasionat de desen și pictură. Acestea sunt doar câteva din mafifestările lui artistice:

Este pasionat de natura și toate ale ei, de mișcare sub toate formele ei. Iar informarmația care ajunge la el pe canalul lui, pe „la mansardă”, cum spune el, rămâne toată viața și este conectată rapid și complex cu toate celelalte informații. Am și testat. Dacă-l întreb cât fac 5+7, stă ceva să se gândească si-l simt că face efort să stea concentrat. Dacă ne jucăm pase cu mingea de la unul la altul și îi pun aceeași întrebare, răspunde aproape ca și cum răspunsul aștepta întrebarea. Sigur că fac 12. 5+5 fac 10 și-am mai pus încă 2. La fel, când operația matematică o are reprezentată ca un desen. Este inteligent, nu doar talentat, dar creierul lui folosește o altă modalitate de a întelege și învăța. Atât!

Am scris acest articol pentru Revista Școlii Gimnaziale nr. 38 "Dimitrie Cantemir" Constanța (nr. 2/2016-2017).