Dragii mei elevi de clasa a VIII-a,
După un examen greu, întotdeauna greu la anii voştri, vreau să vă spun, în calitate de dirigintă şi profesoară, o poveste.
Acum ... câţiva ani în urmă ... o elevă de vârsta voastră a dat examen de clasa a VIII-a (se numea „admitere” atunci) şi a luat 5 la mate. Drept urmare, a fost catalogată „proastă” şi a ajuns la „liceul din vale”, ruşinea urbei. De la matricolă la pantofi, a ajuns de râsul tuturor: vecini, prieteni, rude... Era ”din vale”, din „locul de ruşine”, nu luase 10 la mate şi nici la română. Notele bune luate după aceea nu au mai contat, nici premiile la olimpiadă sau concursuri ...Eleva aceea a muncit din greu pentru admiterea la facultate. Îşi dorea să devină profesoară... naivităţi din vremuri comuniste...!
Anii au trecut, lumea a uitat... şi rudele, şi vecinii, şi „prietenii”... Eleva aceea a devenit profesoară. Eleva aceea sunt eu.
Dragii mei copii, nu sunteţi conturaţi de note! Ştiu foarte bine că unora v-a fost foarte frică. Este firesc. Dar visul vostru nu se opreşte aici. Aţi luat note mici? Continuaţi să lucraţi la voi! Mai aveţi de construit şi de înţeles lucruri. Gândiţi-vă la visele voastre. Poate că aceste vise nu includ nota de la mate sau română.
Eu sper ca voi să vă înţelegeţi rolul în această lume, mesajul, iubirea. Mi-ar plăcea ca, peste ani, să vă mai amintiţi de acel 10 de Crăciun şi de 1 Iunie, pe care eu vi le dăruiam în memoria unei fetiţe care a crezut mult prea tare în note, atât de tare, încât a preferat să moară pentru ele.
Vă rog să deveniţi oameni buni, iubitori, frumoşi sufleteşte. Notele nu sunt definiţia voastră. Peste ani, vreau să vă văd, fără şcoală şi note, fericiţi cu visele voastre ... chiar naive ... este OK.
Vă iubesc, vă respect şi vă îmbrăţişez pe toţi, fie cu 10, fie fără,
Diriga şi „profa”.
Este postarea pe facebook a doamnei profesor Angela Elena Soare, din data de 2 iulie 2016. Este mai mult decât o scrisoare deschisă pentru elevii ei, este un crez, după o călătorie prin viață a unui OM. Om chemat să inspire, să învețe, să coloreze viu și cald spiritul năvalnic al copiilor, să îi îndrepte spre ceea ce fac cu pasiune, pentru ei, nu pentru notă, nu pentru ceilalți. Asta numesc eu dascăl! De astfel de oameni are nevoie învățământul românesc pentru a naște oameni de succes. De astfel de oameni au nevoie oamenii noștri mici pentru a prinde aripi!
Mulțumesc, doamna profesoară, pentru că mi-ați redat speranța. M-ați emoționat până la lacrimi, dar lacrimi de fericire! Copiii care v-au avut și or să vă mai aibă sunt norocoși. Sunteți un exemplu pentru ei și cea mai importantă carte deschisă lor. Sper ca mesajul dumneavoastră să ajungă la toți copiii, și la părinții lor, la toți elevii, și la profesori lor.
Cu apreciere și recunoștință, o mamă implicată!
