Tu ce faci cu ce înveți? Ții pentru tine sau dai mai departe? Împărtășești sau conservi resursele? Când un apropiat caută răspunsuri la întrebări pe care ți le-ai pus și tu, oferi? Nu, nu răspunsurile, că nici nu ai cum să ai tu răspunsuri pentru altcineva. Dar timpul tău, disponibilitatea de a-l asculta, deschiderea ta, a doua pereche de ochi, unii sinceri și empatici, ajutorul tău. O faci?
Eu, da. Nu toată lumea mă înțelege, dar nici nu mai pretind asta. Am renunțat la așteptări, pentru că am înțeles că așteptările sunt o iluzie. Iar normalitatea depinde de atât de multe variabile, că nu mai este un reper pentru mine. Și nici nu simt că trebuie să fie. E normalitatea mea, e normalitatea ta. N-avem același ADN, de ce am avea aceleași perspective? De-asta și cred că ne face bine să comunicăm, să împărtășim, să ascultăm, să punem laolaltă idei, trăiri, ceea ce am învățat din experiențele noastre. Și n-am nicio problemă să încep eu.
Știu, nu sunt o înțeleaptă, n-am în mine doza de egoism și nepăsare care să echilibreze talerul altruismului și al însuflețirii. N-o am. Sunt o dezechilibrată. Glumesc, dar chiar am încercat să o cultiv, am însămânțat-o, nu vrea să rodească. Nu e terenul favorabil. Eu nu pot să stau deoparte. Când un om drag se rătăcește, nu pot să nu mă implic. Nu să-i arăt drumul, dar să îi ofer un pahar cu vorbă, ca să se înzdrăvenească puțin.
Nu încap în mine toate câte mi se întâmplă și din care învăț. Mai e ceva. Când împărtășesc, vorbesc încă o dată și pentru mine și mai apare o perspectivă, un unghi din care nu privisem până atunci situația. Și mă ajută. Și mă hrănește și pe mine iar. E un flux de energie bună. E ca și cum aș descoperi o comoară și aș ține-o ascunsă. De frică. Frică să nu o pierd, frică să nu pierd sinceritatea oamenilor, frică să nu fiu dezamăgită, frică să nu fiu rănită, frică să nu fiu percepută greșit. Ce e asta? Cu ce m-ar ajuta să am o comoară de care să nu mă bucur liber? Apoi, cu ce m-ar ajuta să descopăr o comoară și să nu pot împărtăși bucuria?
Așa sunt eu și nu mă voi schimba. Dacă am să ofer ceva, o fac cu tot sufletul. Am așa o credință că, unde este însuflețire, dragoste, energie bună, toate puse în cuvinte și gesturi dintre oameni, se naște lumină.
Tu stai deoparte sau te implici. Care e normalitatea ta?
Sursa foto aici.
