Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Pune-te în locul copilului tău înainte să îl lovești, ameninți, pedepsești!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 10.02.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Empatia, ea m-a ajutat pe mine întotdeauna în interacțiunea cu oamenii, în general, dar mai ales în relația cu copilul meu. Pentru mine e foarte simplu, nu folosesc cuvinte care pe mine m-ar răni, nu folosesc un ton care pe mine m-ar pune în inferioritate, nu folosesc tehnici, strategii, metode prin care eu m-aș simți, la rândul meu, manipulată, condiționată, interzisă, înfrânată, oprimată, neiubită și lista poate continua.

 

Din punctul meu de vedere, să încerci, ca părinte, să te pui în locul copilului este una dintre acele reguli de aur în părinteală. Un fel de temelie. Și chiar dă rezultate. Este nevoie doar de puțină voință.

 

Știu că în situații de criză e foarte greu să fii empatic, pentru că lipsește starea de conștiență. Cu alte cuvinte, creierul este tăvălit în emoție și nu reușește să răspundă rațional. Dar putem să-l facem să revină în starea de echilibru. Abia în stare de echilibru și conștiență, putem să educăm un copil, să vedem dincolo de comportamentul lui, să-i oferim un răspuns, nu o reacție. Pedeapsa, amenințarea, violența sunt reacții. Ele nu educă, ci blochează, inhibă, dărâmă. Răspunsurile sunt ceea ce au nevoie copiii ca să își formeze o conștiință.

 

Când copilul meu m-a lovit cu toată forța lui și mi-a spus că sunt "cea mai rea mamă, și cea mai urâtă!", am simțit efectiv cum sângele mi-a inundat creierul și m-am întors să-l lovesc și eu. (S-a întâmplat să retrăiesc, cu viteza luminii, un episod din copilăria mea în care am fost lovită. Atunci, n-am putut să ripostez...) M-am oprit, am respirat adânc și mi-am conștientizat starea. Eram furioasă, umilită, neputincioasă, nedreptățită, agresată. Erau emoțiile copilului, nu ale adultului. Ori, eu eram adultul, eu reprezentam rațiunea. Am mai respirat profund de câteva ori. În câteva zeci de secunde, eram din nou eu însămi. Nu l-am pedepsit, nu am țipat la el, nu l-am lovit. L-am îmbrățișat. I-am arătat, astfel, că sunt cu el și îl înțeleg.

 

Asta nu înseamnă că am fost de acord cu acel comportament. Am vorbit mult și i-am explicat că acel comportament al lui m-a rănit. Dar, da, m-am pus în locul lui și l-am înțeles. Era în perioada când nu voia să meargă la grădiniță, mediu pe care el îl resimțea ca fiind neprietenos. O spunea în fiecare zi. Mă ruga să nu-l mai duc la grădi, iar eu nu l-am ascultat. Eu eram singura care îl putea ajuta și nu am făcut-o.

 

Ce ar fi rezolvat, în situația aceasta, pedeapsa ori lovirea ori orice metodă punitivă?! Ce rezolvă și în toate situațiile în care copilul se comportă urât, adică nimic. Dacă aș fi reacționat cu o palmă sau cuvinte urâte ori amenințări, oare aș mai fi avut ocazia să descopăr cu ce problemă se confrunta copilul meu, ce simțea el?!

 

Pune-te în locul copilului tău înainte să îl lovești, ameninți, pedepsești! Data viitoare, când îi vei spune copilului tău "Du-te în camera ta imediat!", "Nu ești în stare să...!", "Dacă nu faci asta, ...!" , când vei țipa la copilul tău, când îl vei lovi sau vei folosi orice metodă punitivă, imaginează-ți, te rog, că primești același tratament de la soția, respectiv soțul tău (deși raportul nu este același!). Cum te simți?! Te ajută să-ți revizuiești comportamentul?! Ce inveți din asta?! Crezi că îl/o vei putea privi la fel ca înainte?!

 

Sursa foto aici.

Citeste si Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.