Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 30.09.2015
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Vă invit la dans, domnișoară!

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.

 

- Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.

 

- Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!

 

- Hai, dă-mi un pupic. Dacă nu, am să te oblig! Te prind eu și te pup forțat.

 

- Nu, eu nu te iubesc și n-o să te pup deloc. De fapt, n-o să te mai pup niciodată! NICIODATĂ!

 

- Ei, stai că te prind eu. O să te pup și o să te oblig să mă și iubești!

 

Întotdeauna funcționează jocul ăsta. Ne alergăm prin casă, râdem cu poftă, ne tăvălim, ne luptăm, îi fur pupici. El inventează reguli noi ca să se asigure că jocul nu se va opri. Că, dacă el stă cu picioarele cruciș când îl prind eu și reușesc să-l pup, e ca și cum nu l-aș fi pupat, că trebuie să fie la pământ când îl pup, nu în picioare, că doar pupatul pe gât se pune...

 

 

 

- Auzi? Cu tine vorbesc, tinere. Știi că eu am puteri magice? Ce te uiți așa la mine?! Sunt furioasă. Ce, n-ai mai văzut om furios până acum, sau ce? Simt așa o furie mare. Se întâmplă ceva cu mine. Cred că o să mă transform într-un leu. Mac-mac. Ceee?! M-am transformat în rață?! Mac-mac. Ai făcut tu ceva? Vreau să fiu leu. Vreau să fiu regele pădurii. Să fiu eu cea mai puternică. Vai, cred că furia îmi ia din puterea magică... Nu reușesc să fiu leu. Nu te mai concentra, te rog! Se pare că ai luat tu magia mea. Așa e?

 

-  Da, cred că da!

 

- Of, trebuie să scap de furia asta, ca să-mi recapăt puterile magice.

 

- O să te fac... gâscă. Mergi ca o gâscă! Ha-ha-ha! Ba nu, te transform în... Floare... sconțișorul din Bambi care făcea pârțuri...

 

 

 

Rareș și tati intră în casă nervoși. Pare-se, se certaseră.

 

- V-ați certat?

 

- Întreabă-l pe Rareș, îmi răspunde soțul meu și intră direct în baie.

 

- Rareș, ce aveți? De ce ați venit supărați? Ce s-a întâmplat?

 

- Nu sunt supărat. De ce zici că sunt supărat? Proasto!

 

- Îîî, simt cum mă înfurii și eu. Nu știu voi ce faceți, dar eu trebuie să scot furia asta din mine. Am văzut eu într-un film. Trebuie să dai din mâini și din picioare, să le arunci în față, în spate. Să te apleci, învârtești, rotești. Nebunie curată. Să faci ce-ți vine. Fără reguli. Cică îți scoate toată bâzdâca. Mă duc să îmi pun muzică.

 

Tu să nu te iei după mine. Tu nici nu ești furios, ai zis. În plus, e jocul meu. Eu l-am descoperit.

 

Și am început să mă manifest ca o lunatică. În câteva zeci de secunde, mi s-a alăturat și Rareș. Era fără reguli. Ca să aibă și mai mult farmec, aruncam și cuvinte odată cu picioarele, asta cât ne țineau muschii, paralizați de râs. Primele au fost cumințele. Eu, 'dulap', Rareș, 'magnet'. Până am ajuns la din alea urâțele, interzise. Eu, 'pipi', Rareș, 'căcat'. Eu, 'muc', Rareș, 'diaree'. Uitasem de soțul meu, care ieșise de mult din baie, și se prăpădea de râs, de mine, normal. Și ne filma.

 

Citește și Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată

 

 

După momente din astea cu joacă intensă, unu' la unu', cu râs în hohote (nu o dată a făcut pipi Rareș de atâta râs), cu tachinări, provocări și luptă pentru putere, ne arătăm iubirea într-un mod atât de frumos. Întotdeauna, dar întotdeauna, jocurile se termină cu declarații de dragoste, cu îmbrățisări strânse și lungi.

 

De aici, pleacă multe dintre poveștile copilului meu despre ce s-a întâmplat în ziua respectivă la grădiniță, la maia, în parc, la locul de joacă, ce l-a supărat, ce l-a bucurat.

 

La noi este așa: FURIE - JOC - IUBIRE - POVESTE, sau așa: FURIE - JOC - POVESTE - PLÂNS CU ASCULTARE - IUBIRE.

 

Nu e vorba de timp. Este vorba despre a alege să fii un părinte conștient de nevoile copilului. Și ale tale, până la urmă. Toți avem nevoie de conectare. Credeți-mă, iubirea pe care o simt în ochii copilului meu mă încarcă.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Mami, eu nu vreau să te mai fac proastă, chiar nu vreau!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Domnu Trandafir sau învățătorul de azi și dintotdeauna
    Domnu Trandafir, de Mihail Sadoveanu. Acum am recitit-o, acum-acum. Mi-a picat sub ochi pe laptop, după o căutare pe temă. Și n-am rezistat...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!