De ce nu-mi iese mereu? De ce uneori reușesc să stabilesc un contact stecher-priză cu copilul meu când este furios și alteori se lasă cu furtuni? Doar folosesc mereu aceleași instrumente. Sunt asumate deja, integrate. Știu că funcționează. Nu e ca și cum aș fi memorat o lecție și redau fără filtru. Sunt blândă de fel, grijulie, empatică, răbdătoare, aplecată spre joc. Vine din mine atitudinea asta, nu este de suprafață. Nu mă poate suspecta nimeni că sunt superficială. Prea sensibilă, da. Ceva lipsește totusi. Sau e un prea mult. Unde e problema?! m-am tot întrebat.
Ei bine, răspunsul îl am azi. Este pentru mine. Nu știu dacă este și pentru voi. Reușesc să mă conectez cu Rareș când sunt conectată cu mine însămi. Când energia mea este una pozitivă. Când eu mă plac, mă accept cu bune și cu rele. Când îmi place viața mea, sunt fericită. Când sunt bine cu alegerile mele. Când mintea mea este ocupată cu gânduri frumoase.
Citește și Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată
Atunci, reușesc. Copilul meu îmi apasă toate butoanele și eu rămân adultul. Știu că Rareș nu vrea să mă rănească pe mine prin comportamentul lui, doar are o suferință și nu stie cum să o gestioneze. Nu mă duc cu sufletul în experiențele mele de copil. Rămân cu el și cu durerea lui, nu cu a copilului din mine. Rămân în prezent, conectată la calitatea mea de mamă. Și mă joc, îl ascult, îl înțeleg. Atunci reușesc și să gonesc norii, să nu se adune a furtună.
Dacă eu nu sunt bine cu mine, deși sunt o dată și jumătate cât Rareș, am mii de experiențe în plus față de el, cortexul prefrontal dezvoltat, eu sunt mama lui și nu invers, când el are un comportament urât, eu reacționez din postura de copil. Și sunt umilă, plină de vinovăție pentru comportamentul lui, neputincioasă. (Eu așa reacționez, voi, poate, altfel.) Dacă se întâmpă și într-un loc public, intervine și rușinea. Și el simte asta și orice aș spune ori face nu funcționează.
Data viitoare când copilul meu o să-și manifeste furia și eu nu o să reușesc să mă conectez cu el, o să fie ca un clopoțel care-mi amintește să-mi fac timp pentru mine. Să ies la o cafea, să citesc, să mă plimb, să vorbesc altceva decât despre copii, să cutreier mall-urile și numai pentru mine. Timp special.
