"- Tati, vino puțin,vreau să mă ajuți la ceva!
- Imediat, iubitule.
- Tati, te rog, vino!
- Imediat, imediat!
- Hai, tati, vii?
- Acum! Stai, iubitule. Imediat vin."
Aseară, erau amândoi în sufragerie. Tati la laptop, Rareș meșterea o mașină din lego. Eu îi auzeam din bucătărie. Mi-am stăpânit impulsul de a interveni. Ar fi fost o greșeală. Ori, am greșit o dată și mi-a fost de ajuns să învăț să nu mai intervin în relația lor. Dar m-am imaginat cerându-i explicații soțului meu, discuție pe care mi-o și propusesem pentru când vom fi singuri. N-a mai fost cazul.
"- Ce înseamnă 'imediat'? Nu cumva 'fără întârziere, îndată, în mod prioritar, ca primă necesitate, de urgență'?
- Ba da, da' ...
- Atunci de ce nu faci ce spui?
- Păi am ceva urgent de terminat. Mai durează puțin.
- Cât?
- Câteva minute.
- Nu mai spune 'imediat'. El știe ce înseamnă 'imediat'. Dă-i o limită de timp pe care să o poți respecta. Și trebuie să o respecți!
- Păi aș putea să-i spun lui câteva minute? N-ar înțelege. Nu știe cât înseamnă 5 minute.
- Dă-i o limită pe care să o poată înțelege. Uite, eu i-am zis o dată că durează cât îi ia lui să se spele pe dinți sau până se termina Plușica, chiar și un minut și jumătate și i-am explicat că poate să numere în gând de nouă ori până la zece. Dar nu imediat, dacă eu nu pot imediat."
Și mai aveam să-i mai spun multe soțului în mintea mea, dar m-a oprit reacția lui Rareș:
"- Tati, tu ai spus 'imediat' și a trecut deja prea mult timp. Imediat înseamnă că trebuia să vii de mult și nu ai respectat ce ai spus. Acum nu mai vreau să vii. Sunt supărat. Înțelegi?!"
Citește și: Este foarte important modul în care spunem NU copilului. Putem comunica sau putem interzice!
Credeam că problema a fost rezolvată aseară, printr-o discuție tată-fiu, de altfel, savuroasă, însă Rareș a simțit nevoia să-i și exemplifice lui tati de dimineață, fără neapărat să-și fi propus:
"- Hai, Rareș, hai să te speli pe dinți!
- Imediat!
- Păi, hai!
- Imediat, imediat! A, stai. Și tu la fel ai făcut aseară. Mai știi?! Și eu fac la fel acum. Ei, cum te simți, tati?"
Eu și soțul meu eram în aceeași încăpere, alta decât cea în care se afla copilul nostru. Ne-am uitat unul la celălalt și am izbucnit în râs. Râdeam pe înfundate, să nu ne audă Rareș. Copilul nostru de 4 ani și 9 luni trata un subiect sensibil, vorbea despre respect reciproc.
Sursa foto aici
