Am participat acum mulți ani la un curs de vânzări. La una dintre întâlnirile de grup, am fost invitați să participăm la un joc de autocunoaștere. Se întâmpla prin 2005. Este cel puțin ciudat cum am reținut fiecare aspect fără să-l fi notat undeva. Poate pentru că rezultatul lui m-a contrariat. Este, dacă vreți, ca un puzzle a cărui ultimă piesă mi-a lipsit până de curând...
Luați o foaie de hârtie și un instrument de scris, pentru că urmează să facem un test. Desenați in timp ce citiți povestea. Ne imaginăm așa:
Un tânăr și o tânără, îndrăgostiți, aflați la prima dragoste, erau despărțiți de o apă. Pentru a se întâlni, băiatul era cel care traversa apa. Intr-o zi, fata, vrând să-i facă o surpriză iubitului, alege să apeleze la singurul barcagiu aflat pe mal și îl întreabă care este prețul pe care este datoare să i-l plătească pentru a o traversa apa. Barcagiul este de neclintit în cererea pe care o are. Nu vrea bani, ci ca fata să călătorească fără haine pe ea, asigurând-o că nu se va atinge de ea. Fata, speriată, ia drumul către înțeleptul satului. Acesta o ascultă cu mare atenție și, la final, îi răspunde: "Draga mea, răspunsul este la tine. Alege ceea ce este cel mai bine pentru tine." Fata hotărăște să accepte propunerea barcagiului și ajunge teafără pe malul celălalt, însă fără haine pe ea. În stufăriș, pândea un sălbatic, care o violează. Fata, scăpând din mâinile agresorului, se îmbracă și fuge în brațele salvatoare ale iubitului. Acesta o asigură de sentimentele sale puternice, însă o îndepărtează, argumentându-i că el nu poate accepta de soție o femeie care a fost, chiar și fără de voia ei, în brațele altui bărbat. Pe fata din povestea noastră o consolează și dorește să o ocrotească și iubească un alt bărbat. Sunt și acum o familie.
În poveste apar șase personaje: fata, barcagiul, înțeleptul, sălbaticul, băiatul, salvatorul. Notați-le pe acestea (comparând, gândind, judecând și argumentându-vă implicarea fiecăruia în poveste) cu o notă de la 5 la 10, nota 10 fiind nota maximă, fără ca aceeași notă să se repete.
Testul va dezvălui, am învățat eu, următoarele: nota acordată fetei - gradul tău de implicare în relația de cuplu; barcagiului - spiritul tău mercantil, negustoresc; înțeleptului - gradul tău de înțelepciune; sălbaticului - gradul de obiectivitate; băiatului - gradul de implicare a partenerului/partenerei în relația voastră de cuplu; salvatorul - gradul tău de altruism.
Ce ziceți? Vă recunoașteți?
Ideea este că, fiind un curs de vânzări, notarea barcagiului interesa cel mai mult. Exercițiul de imaginație scotea la lumină, de fapt, spiritul mercantil al cursanților. Pentru mine testul a fost mai mult de atât. Mi-a vorbit despre mine sincer. Am recunoscut, așa eram eu, așa sunt eu și astăzi, dar mai înțeleaptă. Atunci, deloc!
Eram cea mai tânără dintre cei prezenți, singura fără copii. Toți ceilalți au acordat notă mare, unii chiar maximă, înțeleptului, eu nota minimă. Am și argumentat: "Fata era vrăjită de iubire, necoaptă, neexperimentată. Înțeleptul avea datoria să o îndrume." Și, pentru că toată lumea îmi replica a dezacord, am continuat să argumentez: "Nu, nu să-i spună ce să facă, ci să-i expună riscurile." Mi s-a răspuns: "E tot aia." Nu eram de acord.
Înțeleptul, în mintea și sufletul meu, era mama. Mama, care mă proteja, care era mereu lângă mine, care îmi era cea mai bună prietenă. Mama, echilibrul meu. Și cum să zică mama: "Faci ce crezi că este mai bine pentru tine, fără să se asigure întâi că eu chiar voi alege ceea ce trebuie?!"
Citește și: Fiecare trăiește viața lui!
Acum, da, le dau dreptate. Sunt mamă și înțeleg perfect. Rolul meu este de înțelept. Nu intru în simbioză cu copilul meu. Nu mai intru. Știu care e locul meu și locul meu este în viața mea. Locul copilului meu este în viața lui și are atâtea de experimentat și atâtea de învătat după fiecare experiență...
Sunt lângă Rareș permanent, dar nu răspund în locul lui, nu acționez în locul lui, nu îi predau ștafeta cu neîmplinirile mele, nu îi ridic ștafeta cu reușitele mele, nu îmi hrănesc propriile nevoi prin el. Eu sunt lângă copilul meu să-l învăț să fie el propriul lui echilibru, să mă asigur că el este fericit ca și copil și că, ca adult, se va simți bine cu el însuși și cu fiecare alegere a lui!