Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Vă invit la dans, domnișoară!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 24.10.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Nu, eu nu!

Astăzi de dimineață, Rareș a insistat să vin în sufragerie. Mi-am potrivit bluza fiind trasă de copilul meu. Credeam că vrea să-mi arate ceva, dar, când am pășit pe covor, ... Rareș a făcut o plecăciune, și-a luat o voce gravă, a ridicat colțul stâng al gurii, m-a fixat cu o privire fermecătoare și a jucat perfect rolul cuceritorului:

 

- Vă invit la dans, domnișoară!

 

- Doamnă?!

 

- Ăăăă, da, da, pardon, doamnă!

 

- Încântată, domnișorule!

 

- Domnule?!

 

- Ăăăă, da, da, pardon, domnule!

 

Era una din melodiile de pe coloana sonoră a filmului Frozen. Și Rareș făcea pași mari, fără ritm, dar sigur și triumfător.

 

Am trăit momentul din plin, l-am lăsat să conducă el. Doar ... am intenționat, la un moment dat, să-i corectez ritmul. Foarte subtil. Dar a simțit strângerea de mână și s-a pierdut! I-am văzut dezamăgirea în privire. Aveam să declanșez furtuna!

 

A fost fracțiunea de secundă în care am avut o revelație. Nu era să stric un moment minunat doar pentru că nu eram pe ritm. Doar pentru că nu făceam bine. Nu făceam bine, dar era minunat!

 

Și am făcut să pară că strângerea de mână a fost, de fapt, agățarea de partener a celei care și-a prins tocul în trena rochiei. El a reacționat imediat și mi-a răspuns cu și mai multă forță. Mai încrezător și mai cuceritor. Apoi, am savurat prima invitație la dans a fiului meu.

 

Am mai dansat împreună, l-am invitat eu, sau ne-am înțeles din priviri, sau chiar m-a invitat el, dar fără să-l simt cu adevărat partenerul meu de dans.

 

Citește și: Așadar, dragi părinți, iubiți-vă!

 

Experiența aceasta m-a pus pe gânduri... Deci nu poți învăța un copil să danseze corectându-l. Mai degrabă, simțind muzica alături de el, făcându-l partenerul tău de dans, dându-i încredere.

 

Așa cred că este și cu educația. Pierdem frumusețea enunțând reguli de bună purtare. Totul este despre "așa da, așa nu". Totul este despre cum face copilul, nu despre cum este el. "Nu e bine cum faci!" "Nu e frumos cum te comporți!" Și el se retrage sau pornește războiul. Asta ar fi făcut Rareș după strângerea de mână din timpul dansului. El ar fi pornit războiul.

 

Nu-l poți învăța pe copil nimic corectându-l. Mai degrabă, arătându-i.

 

Educația copilului se oferă în ring, în pași de dans. Pași făcuți de părinți în tandem, fără numărătoare, doar simțind la fel, în armonie. Și copilul va dansa! Va ști să danseze fără să fi învățat vreodată un pas de dans, doar văzând cum tatăl o conduce pe mama, încrezător și protector, iar mama fiind fericită să fie purtată pe tot ringul, elegantă și zâmbitoare!

 

Citeste si Azi, sunt fericita!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.