Astăzi de dimineață, Rareș a insistat să vin în sufragerie. Mi-am potrivit bluza fiind trasă de copilul meu. Credeam că vrea să-mi arate ceva, dar, când am pășit pe covor, ... Rareș a făcut o plecăciune, și-a luat o voce gravă, a ridicat colțul stâng al gurii, m-a fixat cu o privire fermecătoare și a jucat perfect rolul cuceritorului:
- Vă invit la dans, domnișoară!
- Doamnă?!
- Ăăăă, da, da, pardon, doamnă!
- Încântată, domnișorule!
- Domnule?!
- Ăăăă, da, da, pardon, domnule!
Era una din melodiile de pe coloana sonoră a filmului Frozen. Și Rareș făcea pași mari, fără ritm, dar sigur și triumfător.
Am trăit momentul din plin, l-am lăsat să conducă el. Doar ... am intenționat, la un moment dat, să-i corectez ritmul. Foarte subtil. Dar a simțit strângerea de mână și s-a pierdut! I-am văzut dezamăgirea în privire. Aveam să declanșez furtuna!
A fost fracțiunea de secundă în care am avut o revelație. Nu era să stric un moment minunat doar pentru că nu eram pe ritm. Doar pentru că nu făceam bine. Nu făceam bine, dar era minunat!
Și am făcut să pară că strângerea de mână a fost, de fapt, agățarea de partener a celei care și-a prins tocul în trena rochiei. El a reacționat imediat și mi-a răspuns cu și mai multă forță. Mai încrezător și mai cuceritor. Apoi, am savurat prima invitație la dans a fiului meu.
Am mai dansat împreună, l-am invitat eu, sau ne-am înțeles din priviri, sau chiar m-a invitat el, dar fără să-l simt cu adevărat partenerul meu de dans.
Citește și: Așadar, dragi părinți, iubiți-vă!
Experiența aceasta m-a pus pe gânduri... Deci nu poți învăța un copil să danseze corectându-l. Mai degrabă, simțind muzica alături de el, făcându-l partenerul tău de dans, dându-i încredere.
Așa cred că este și cu educația. Pierdem frumusețea enunțând reguli de bună purtare. Totul este despre "așa da, așa nu". Totul este despre cum face copilul, nu despre cum este el. "Nu e bine cum faci!" "Nu e frumos cum te comporți!" Și el se retrage sau pornește războiul. Asta ar fi făcut Rareș după strângerea de mână din timpul dansului. El ar fi pornit războiul.
Nu-l poți învăța pe copil nimic corectându-l. Mai degrabă, arătându-i.
Educația copilului se oferă în ring, în pași de dans. Pași făcuți de părinți în tandem, fără numărătoare, doar simțind la fel, în armonie. Și copilul va dansa! Va ști să danseze fără să fi învățat vreodată un pas de dans, doar văzând cum tatăl o conduce pe mama, încrezător și protector, iar mama fiind fericită să fie purtată pe tot ringul, elegantă și zâmbitoare!
