Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Bunicii și părinții să țină împreună de mână copilul!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 25.09.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Multa vreme, nu l-am inteles pe tata!

Am să vă spun o poveste... despre o vacanță la bunici.

 

Era iarnă, una dintre iernile acelea de basm, cu alb cât vezi cu ochii, cu troiene de zăpadă, de pe unele puteai să atingi cu ușurință acoperisul unei case, de pe altele să îl vezi de sus în jos, cu cărări sculptate în omăt, cu miros de lemne în sobă, cu fire de fum ieșind din coșurile aliniate, parcă.

 

Două copile se bucurau de peisajul acesta aproape miraculos și de ce însemna el pentru toți copiii de pe uliță. Și însemna mult. Copiii, roșii în obraji, râdeau în hohote, făceau cazemate, trenuri din sănii, derdeluș, dar cea mai frumoasă joacă era alergatul care încotro. Băieții, firesc, pândeau fetele cu zăpadă în mâinile înghețate, iar fetele, fetele țipau, alergau, se retrăgeau în curțile lor și se întorceau sfioase, dar dornice să-i provoace din noi pe băieți.

 

Toți copii și toți respectuoși. Se opreau din alergat sau strigau care de departe: "Săr' mâna, nenea Nae! Săr' mâna, tanti Aglaie!" când se ivea câte un vecin.

 

Fetele noastre au intrat în casa bunicilor aproape de înserat. Fusese o zi așa cum povesteau copiii de la bloc că trăiesc în vacanța la bunici. Nici nu bănuiau ce le aștepta. N-ar mai fi intrat în casă atât de fericite...

 

Nu știau cât era de furios bunicul din cauza comportamentului lor. Aduseseră toți băieții în poarta lui și îi umpluseră curtea, curățată dis-de-dimineață, cu foarte mulți bulgări de zăpadă.

 

Mama lor nu le reproșase niciodată ca și-au udat hainele, nici nu refuzase să li le usuce, nici nu le aruncase în față asemenea cuvinte. Și au început să plângă... Se simțeau umilite, străine de locul acela. Dar cel mai mult le-a durut când bunicul a făcut referire la nora lui, mama lor:

 

"Și, acuma, ce plângeți?! Sau așa face mă-ta, să-l înduioșeze pe tac-tu?!"

 

Și au suferit tare și nu și-au mai dorit să meargă în vacanță la bunici, deși mama lor nu s-a împotrivit niciodată și le-a sfătuit să nu poarte resentimente pentru un om care le iubește, singura lui vină fiind că nu știe cum să le-o arate. Asta le-a și ajutat să-l ierte pe bunicul...

 

 

Ce am învățat eu din povestea asta?!

 

Copiii au nevoie, în egală măsură, de dragostea părinților și a bunicilor, dar și de o armonie între aceștia. Părinții și bunicii este ideal să se respecte și chiar aprecieze reciproc, dacă nu pentru ceea ce reprezintă unii pentru ceilalți, măcar de dragul micuților, pentru ceea ce reprezintă unii și ceilalți pentru copii, respectiv nepoți.

 

Pentru copii este atât de simplu: unii sunt părinții lor și ceilalți sunt bunicii lor, toți importanți în viața lor.

 

Citește și: Bunicii sunt ajutoare de preț pentru părinți și comori pentru copii

 

 

Ce vină au copiii că adulții sunt incapabili să-și gestioneze emoțiile?! De ce le otrăvesc sufletul cu resentimentele și prejudecățile lor, cu experiențele personale în relație unii cu alții, cu aprecierile negative unii la adresa celorlalți?!

 

Ce vină au copiii că bunicilor nu le este suficient faptul că băiatul lor este fericit lângă femeia pe care a ales-o și pe care a făcut-o mama copiilor lui?! Copiii au nevoie ca bunicii să le vorbească frumos despre părinții lor.

 

Copilul este atât de fericit să afle cât de isteț, generos, curios, vesel a fost și tatăl lui (modelul și reperul lui) când era copil sau cât de fericit a fost tatăl lui când a cunoscut-o pe mama lui și cât de mult s-au iubit ei. Doar din dragostea lor s-a născut el! ...

 

Ce vină au copiii ca părinții lor nu pot sau nu vor să-și construiască pârghii de comunicare cu părinții sau socrii lor?! Că au să le reproșeze acestora din urmă aspecte din relația mamă/tată-copil sau socru/soacra-noră/ginere?! De ce nu înțeleg că micuții au dreptul să-și construiască propriile sentimente, aprecieri și experiențe cu bunicii lor?! De ce să îi priveze de o dragoste în plus?!

 

Bunicii și părinții să țină împreună de mână copilul!

 

 

Citeste si Asadar, dragi parinti, iubiti-va!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!