Adaptarea la gradinita este o mare provocare. Atat pentru parinti, cat mai ales pentru copii. Parintii au, cel mai adesea, temeri, grija, neincredere, nesiguranta, ceea ce este si firesc. Doar ca, pentru copil este cu atat mai dificila adaptarea la gradinita cu cat simte trairile parintilor. Si, in plus, el este cel care experimenteaza doua situatii cu totul noi: despartirea de parinti si integrarea intr-un grup. Copilul va fi intr-un spatiu strain, intr-un mediu strain, inconjurat de straini, copii si adulti.
Dupa o experienta traumatizanta, dupa ce am gasit gradinita potrivita pentru copilul meu, cu drag va impartasesc convingerile mele:
Citeste mai multe in: Prima zi la "gradinita cu Georgica"
Parintii este bine sa cunoasca "strainul" inainte de prima zi de gradinita, pentru a-i putea transmite copilului convingerea ca va fi in siguranta. Parintii, cu copilul de mana, este ideal sa parcurga drumul pana la gradinita de mai multe ori, sa patrunda in spatiul nou cel putin o data, sa cunoasca persoana sau persoanele in grija carora isi vor lasa micutul.
Daca alegeti o gradinita privata, interesati-va daca este autorizata. Altfel, veti incheia un contract cu o societate comerciala, in functionarea careia Ministerul Invatamantului nu are competente de verificare. In sensul acesta, este bine sa stiti ca institutiile neavizate nu au dreptul sa foloseasca denumirea generica de gradinita, asa incat se vor numi ori centre educationale, ori centre de ingrijire etc.
Gradinita este ideal sa aiba un spatiu de joaca in aer liber. Copiii se simt minunat afara, se simt mai liberi si interactioneaza diferit cu ceilalti copii. Joaca si jocurile sunt mai antrenante si copilul isi dezvolta mult mai bine calitatile motrice.
Cautati omul, nu gradinita. Copiii nu se simt mai in siguranta intre pereti frumos colorati, spatii mari, jucarii multe, in gradinite frumoase, ci cu oameni frumosi. Mai mult decat in orice alt context, in acesta se potriveste zicala: "Omul sfinteste locul!"
Apreciati omul mai mult decat diploma. Absolvind Filologie, apoi, Facultatea de Litere, am avut profesori la fel de "mari", insa ii pot numara pe degete pe cei care si-au lasat amprenta asupra mea. In studentie, am avut colegi carora le apreciam cunostintele, insa care nu erau potriviti pentru a le impartasi.
Si consider ca cea mai buna educatoare nu este cea care isi afiseaza diplomele si experienta, ci persoana care isi iubeste meseria.
Cea mai buna educatoare este persoana care iubeste copiii si care a inteles ca misiunea ei este sa ii pregateasca, alaturi de parinti, pentru viata. Este cea care le descopera si le evidentieaza calitatile, le acorda credit, le incurajeaza unicitatea, pentru care termenul de "autoritate" este inteles ca respect reciproc si nu implica nicio urma de superioritate.
Cea mai buna educatoarea este cea in bratele careia sar copiii si care este, in egala masura, iubita si respectata. Cea mai buna educatoare este nu cea care citeste din carti, ci ii invata jucandu-se si experimentand impreuna.
Cu aceasta ocazie, multumesc, miss Larisa!
Sursa foto: http://www.perfecte.ro/
