Este un lant al lipsei de comunicare si al prejudecatilor, pe care il mostenim si care este adanc inradacinat in comportamentul nostru si care este ideal sa fie rupt, si asta pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor nostri.

Copiii nostri pot fi crescuti fara pedeapsa si recompensa, fara bataie si amenintari, fara santaj emotional si conditii, fara catalogari si comparatii cu alti copii. Numai prin comunicare si ascultare activa. Fara prejudecati! Baietii au voie si este necesar sa planga. Fetele se pot juca cu masinile. Copiii au nevoie de gesturi de afectiune, pentru a evolua emotional, fara teama ca "si-o iau in cap". Copiilor le poti spune tot, fara ascunzisuri si minimalizari, insa cu sinceritate, dragoste si explicatii. Copiii nu sunt prea mici ca sa aiba probleme. Bebelusii nu sunt rai daca nu dorm noaptea. Copiii nu "sunt scapati din mana" daca nu sunt articulati cand gresesc. Copiii invata mai mult din ceea ce fac parintii si mai putin din ceea ce spun. Si parintii pot gresi.

Este ideal sa scapam de prejudecati si sa ne ascultam copiii, sa le oferim sprijin cand au o problema, dragoste mai ales cand o merita mai putin, intelegere cand fac o obraznicie, timp cand au nevoie de el, raspunsuri la toate intrebarile, argumente. Si, mai ales, sa ne rezolvam propriile probleme, sa scapam de complexe, frustrari. Sa ne reparam pe noi insine si, astfel, vom vedea cat sunt de minunati copiii!

O za a lantului este folosirea inca a sintagmei "copil problema" in incercarea parintilor de a-si descrie copilul. Nu numai ca este dezastruoasa exprimarea, dar si extrem de nociva atitudinea si perspectiva unui astfel de parinte.

Citeste si: Ma duc la o alta mami care nu se supara ca vreau sa fac pipi!

In primul rand, catalogarea repetata a copilului ca fiind un copil problema, copil rau, obraznic, egoist, copil agresiv il va determina sa isi insuseasca aceste adjective si sa actioneze in consecinta. Copilul este in formare, nu are capacitatea si informatiile necesare pentru a actiona constient si o va face inconstient, va actiona instinctiv, ca traducere a rautatii, egoismului etc. Asa incat, copilul este bun, frumos, darnic, cuminte, iubitor, insa se poate intampla se comporte urat, sa nu vrea sa imparta jucariile, sa faca obraznicii. Intotdeauna fapta trebuie condamnata, nu persoana!

In al doilea rand, perspectiva adultului este gresita. Pe de o parte, "copilul problema" este oglinda "adultului problema". Un copil agitat, furios, cu comportament agresiv, care plange des, care se revolta este oglinda comportamentului parintilor, parinti care nu-si pot controla ei insisi furia, parinti care pastreaza complexe si frustrari acumulate in propria copilarie. Iar copilul imita adultul model. El isi insuseste atitudinea si reactiile  impulsive si furioase ale mamei sau ale tatalui, pentru ca nu are discernamantul necesar trierii intre "asa da" si "asa nu".

Asta nu inseamna ca adultul nu poate avea momente de furie, insa este bine sa isi recunoasca, in fata copilului, comportamentul ca fiind gresit. Este primul si cel mai important pas pe care il face "parintele problema" spre repararea "copilului problema".

Pe de alta parte, "copilul problema" transmite un mesaj parintilor. Mesajul trebuie ascultat cu mare atentie de catre parinti si descifrat. Cand sunt foarte mici, ei transpun in fapte furia sau nemultumirea, pentru ca nu stiu sa vorbeasca.

Citeste si: Comportamentul neadecvat al copiilor este o forma de comunicare

Nemultumirile lor provin de la neindeplinirea uneia dintre nevoi: fie ca simt, pentru moment, ca nu sunt apreciati, ca nu li se acorda atentie, fie ca le este teama de ceva, fie ca sunt gelosi pe fratele/sora mai mare, fie ca se simt parasiti, neglijati etc.

Aceste probleme, care par nesemnificative, pentru copii chiar reprezinta un capat de tara si este doar o chestiune de timp pana vor transmite, intr-un fel sau altul, ca ceva ii framanta. Si nimic nu este mai rau decat fuga adultilor din fata cautarii si a furiei transpuse in fapte de copiii lor. Acestia din urma fie vor accentua comportamentul blamat de parinti, fie il vor suprima, intrerupand orice forma de comunicare cu adultul care nu l-a ascultat.

Eu mi-am invatat lectia foarte devreme si pot sa spun clar si raspicat: Nu exista "copil problema", ci parinte care nu gaseste solutii la propriile probleme. Este un parinte care, in valtoarea societatii in care traim, uita sa ofere sau un parinte care, aflat sub tirania educatiei lipsite de comunicare si afectiune, nu stie cum sa ofere.

Nu pot spune ca am stiut dintotdeauna cum este ideal sa te comporti cu un copil care si cand are probleme. Am incercat mai multe metode, insa toate din perspectiva gresita: am incercat sa-l repar pe el. Norocul meu a fost ca Rares nu s-a lasat reparat. Copilul meu m-a directionat catre drumul cel bun, raspunzand favorabil la rabdare, intelegere, dragoste si calmitate. Asa am ajuns sa ma repar pe mine insami ...

sursa foto: http://www.sxc.hu/photo/1402625