Saptamana urmatoare, luni, 22 august 2011, copilului meu i-au fost recoltate probe de sange in vederea interventiei chirurgicale de extirpare a chistului dermoidal: hemoleucograma completa, Timp Quick si APTT. La hemoleucograma, s-a evidentiat un numar marit de leucocite in sange, o valoare a acestora de 13 700, semn ca organismul copilului meu se lupta cu o infectie.

De luni pana joi, am avut emotii si sentimente contradictorii. Ma invinovateam pentru ca nu acceptasem optiunea doctorului de a-mi opera copilul mai repede in Spitalul Judetean de Urgenta Constanta, chistul marindu-se pe zi ce trecea si copilul meu devenind tot mai irascibil, din cauza durerii. Mai era si teama ca acel chist se putea sparge si situatia devenea critica.

Totodata, ma felicitam pentru decizia de a i se efectua copilului meu interventia chirurgicala intr-un spatiu civilizat, cu oameni raspunzatori si bine platiti pentru activitatea lor, aducandu-mi aminte prin ce a trecut Rares pentru o simpla investigatie, neinvaziva, in spital. Mi-era teama, mi se rupea sufletul pentru suferinta copilului meu...

Joi, 25.08.2011, eram programati pentru interventia chirurgicala la o clinica privata in Constanta. Desi Rares urma sa fie anesteziat general, ma simteam pe maini bune in acea clinica. Am purtat, in dimineata de 25 august 2011, inainte de operatie, o discutie cu medicul anestezist, in care ne-am adresat reciproc intrebari lamuritoare si am prins incredere.

Copilul meu a fost preluat de o asistenta si imediat i-a fost pusa pe fata o masca, pentru a-l seda usor. Eu am asteptat in salon si sotul in receptie, vreme de 45 de minute, sa imi fie adus copilul dupa operatie.

Ce a urmat e greu de transpus in cuvinte. Am avut nevoie de ajutorul sotului pentru a reusi sa stapanesc reactiile postanestezie ale copilului meu. Era important sa nu-si scoata branula si sa nu faca miscari bruste, insa era aproape imposibil, in starea in care era, si a fost nevoie de patru maini pentru a-l imobiliza, spre binele lui. A fost cumplit.

Am stat 3 ore intr-o pozitie care mi-a afectat spatele pentru cateva zile, dar atunci nu am simtit nimic si nu conta decat ca Rares sa-si revina. I-am cantat continuu cantecele lui preferate, i-am soptit foarte des la ureche ca-l iubesc... Intr-un final a adormit ...

Doctorul ne-a marturisit ca acel chist se sparsese pe masa de operatie si a fost nevoit sa cauterizeze zona si sa-i puna o drena. Drena a si fost scoasa a doua zi, pentru ca lichidul nu se elimina si doctorul a fost nevoit sa strapunga, pe viu, o cusatura, cu un instrument metalic, pentru a drena zona.

Dupa 3 ore a deschis ochisorii si am plecat acasa cu obligatia sa revenim a doua zi la consult si pansat.

Au urmat cateva zile grele pentru copilul meu, pentru noi ... Pot sa spun ca am mers la pansat si in spital si nu aveau comprese sterile mici si eram nevoita sa-l pansez eu iar acasa. Au fost momente in care am simtit ca nu mai pot, insa imi reveneam rapid. Trebuie sa marturisesc ca am avut episoade de plans in hohote... insa ma descarcam si eram eficienta din nou!

Copilul meu se comporta agresiv pentru ca nu mai eram mami a lui

Desi chirurgul s-a pronuntat in favoarea unei formatiuni chistice dermoidale, fara trimitere patologica, am asteptat cu emotie confirmarea examenului histopatologic. Rezultatul a venit pe data de 12 septembrie 2011 si a confirmat un chist dermoid: "Formatiune tumorala presternala, segment de tesut maroniu de 2.5/1.8/1.5 cm, cu suprafata neregulata si consistenta variabila."

Nu pot sa nu spun, cu regret, ca Rares a fost consultat de trei medici pediatri pana in momentul formarii chistului dermoidal, niciunul nu mi-a recomandat nimic in legatura cu porul acela deschis...

In doar trei saptamani, copilul meu a vizitat foarte des spitalul, i s-a recoltat sange, i-a fost efectuat un computer tomograf, a fost sedat, a suferit o interventie chirurgicala sub anestezie generala. Vineri, 12 august 2011, am descoperit o umflatura in zona presternala, miercuri, 17 august 2011, a fost confirmat diagnosticul de chist dermoid de catre un medic chirurg pediatru.

Joi, 18 august 2011, copilul meu a fost sedat pentru o investigatie neinvaziva, computer tomograf. Luni, 22 august, i-au fost recoltate probe de sange si joi, 25 august 2011, Rares a suferit o interventie chirurgicala cu anestezie generala. Au urmat alte zile in care eu si sotul am vizitat spitalul, cu copilul nostru la pansat si urmarirea evolutiei interventiei chirurgicale.

Tot ce pot sa spun acum, la doi ani de la aceasta experienta, este ca am un copil special si foarte puternic. Forta lui Rares ne-a obligat pe noi, parintii lui, sa ii raspundem cu o putere macar egala cu a lui ...