Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Doamne, îți mulțumesc pentru ce mi-ai dat

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 15.03.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară

Să aleg în viața asta. Asta am făcut, am ales, conștient sau nu, eu simt că mai mult nu până acum, ce aveam nevoie să trăiesc, nu neapărat ce voiam să trăiesc. Ca să ajung omul care sunt astăzi și, cel mai important, să am ce să dau mai departe oamenilor. Pe multe, dacă nu le-aș fi trăit, dragostea necondiționată a mamei mele, suferințele în relația cu tata, dezamăgirile, n-aș fi putut primi și însoți așa cum merită puiul de om. Să apreciez forța cu care a venit el pe lume. Să fiu pregătită să înțeleg ce are să mă învețe el.

 

Cred cu tărie că Dumnezeu există, dar nu undeva în afara noastră, ci în fiecare dintre noi. Mai cred cu tărie că totul are un sens pe care, cândva, l-am sau îl vom înțelege.

 

Nu e întâmplător că eu sunt mama lui Rareș și că el e copilul meu! E special, ca toți copiii, de altfel. Dar are acel ceva special pe care numai eu puteam să-l îmbrățișez cu atâta răbdare și cu atâta iubire. Iar eu aveam niște frici pe care numai el putea să mă ajute să le vindec.

 

Am trăit împreună multe episoade medicale ale lui. Primul, convulsii febrile la 10 luni jumate. Șoc, urmat de alte câteva zile de febră mare acasă, cu împachetări, două administrări de solutie rectală împotriva convulsiei. La 1 an și 3 luni, computer tomograf și, apoi, intervenție chirurgicală, cu anestezie generală, de extirpare a unui chist în zona presternală. La 2 ani, infecție cu toxocara canis, cu tratament toxic. Multe episoade de febră mare, cu frison la limita convulsiei. Plonjon din canapea în masă, cu plagă frontală. Os de pește în gât. Arsură profundă la mână. Și cred că mai sunt și altele. Ne-au unit. M-au dărâmat. Am conștientizat. M-am apucat de scris. M-au făcut mai puternică. M-au apropiat de mine.

 

Rareș a fost un bebeluș nu energic, teleghidat. Până pe la 2 ani și jumătate, n-a dormit mai mult de două ore legate noaptea. Reușeam să-l adorm pe la 22:30, cel mai devreme, și se trezea de tot la 6:30-7:00, cu mai multe pauze decât reprize de somn. Si nici ziua nu prea recupera. Nu cunosc termenul de perioadă de bebelușeală. Și nu se trezea ca să mănânce, ci să se joace. N-a fost interesat de mâncare, cum nici de somn. Mi-a fost greu. Am zis greu?! Nu, foarte greu uneori, dar, oricât mi-aș fi dorit să fie mai liniștit, nu l-am cenzurat. Avea încă de pe atunci o vigoare aparte de alți bebeluși. La 3 luni și jumătate, voia să stea în funduleț, la 6 luni, se ridica pe marginea pătuțului și, la aproape 10 luni, făcea primii pași. Azi, la aproape 7 ani, deși slăbuț, e un sportiv. Face tenis și o face bine. Ieri, l-am înscris la karate. Antrenorul ne-a vorbit în particular: „Are o forță mare, are un spirit de luptător în el, ceva ce rar mi-a fost dat să întâlnesc la vârsta lui. Nu renunțați!”

 

Pe cât de energic este, pe atât de multă energie creatoare are. Este foarte talentat la desen și în domeniile unde este nevoie de creativitate. Dar nu o face cu migală, atenție, ci tot în forță, cu linii mari. Primul desen al lui a fost executat rapid, pe pat, din picioare. Voia să-mi spună ceva și nu înțelegeam ce vrea. După câteva linii pe hârtie, am înțeles perfect, voia afară cu sania. N-avea încă 2 ani. Face rime, inventează glume, povești, dar sărind prin casă. Când pictează, nu stă numai pe scaun. Ai zice că dansează.

 

Rareș este un copil care, la prima vedere și cunoaștere, poate părea superficial, neatent, indolent chiar. Încăpățânat. Dar, dacă ai răbdare să îl descoperi, este un copil cu un raționament și o profunzime de care puțini adulți sunt în stare. Replicile lui te obligă la un dialog de la egal la egal. Și e capabil de multă iubire. Iar eu am simțit asta încă de când, în primele luni de viață, s-a oprit deodată din agitația lui și m-a mângâiat într-un anumit fel. Eram epuizată, frustrată, neputincioasă.

 

A avut perioada lui de agresivitate. L-a ținut mult, dar mult. Până am înțeles că, prin asta, avea sa-mi transmită că ceva nu era în regulă. Cu mine, cu el, cu starea noastră, cu locul în care îl lăsam fără mine. Dar, chiar și în crizele lui de furie, deși nu știam exact ce să fac, ce vrea de la mine, l-am iubit. Și toate crizele astea m-au ajutat, într-un fel sau altul, să vindec copilul meu interior. Apoi, ele au încetat ca printr-o minune.

 

Doamne, îți mulțumesc pentru ce mi-ai dat! Pentru toate, pentru mine, pentru familia mea, pentru minunea care este copilul meu, n-aș schimba nimic. Doar că, de acum, am să aleg conștientă de Dumnezeul din mine.

 

Citeste si Ce ar face iubirea acum?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Când mă trezesc zâmbind
Deschid ochii. E lumină. Și soaaare! Iau telefonul de pe noptieră. E 7:21. E una din zilele când nu l-am pus să sune. Nu mă grăbesc spre niciunde. N-am copil de...
Schimbă perspectiva și certurile vor înceta. Exercițiu care funcționează
Du-te sus! Și privește în jos scena. Nu ești în poveste. Ce vezi? Doi oameni, să zicem, părinte-copil, soț-soție, care se ceartă. Nu poartă un dialog....
Despre parenting, acest curent care a venit să destabilizeze ordinea mondială
Parenting-ul e despre părinți, că, dacă ar fi despre copii, s-ar numi childing.   Ei bine, parenting-ul e despre părinte, despre adult după ce devine...
Dragă mămică implicată, sportul e acel ceva pe care meriți să îl faci pentru tine
Sportul e minune pentru corp și suflet. Te încarcă de o energie bună, de care se bucură, apoi, copilul tău. Dacă și tu crezi asta și vrei să faci sport,...
Interacțiunea cu un copil implică o interacțiune cu noi înșine
Un copil are sufletul pur. Adică neatins de ascunzișurile pe care le impune normalitatea lumii în care trăim. Dacă nu ne trezim, va fi nevoit să se adapteze și...
Atenție, libertate, nu libertinism!
„Am două fete. La prima, am făcut ce trebuia, am procedat cum m-a crescut pe mine mama, strict, mai și cu câte o palmă, cu pedepse, cu restricții. Am...
Imagini care vor ajuta viitoare mame să renunțe la fumat. Studiu Pilot
Dr. Nadja Reissland, profesor asociat al Secției de Psihologie a Universității Durham, specialist în dezvoltarea fetală, a inițiat un studiu privind efectele...
Ce ar face iubirea acum?
Știi, îți ziceam într-o postare anterioară că am învățat de la copilul meu să-i fiu doar mamă . Adică să-l iubesc și atât. Azi, vreau să...
Trăiesc într-o normalitate a mea
Era convingerea lor că-i ajută, credința sau, poate, speranța că-l vor considera un impuls și vor învăța măcar pentru a demonstra că merită nota, punctajul,...
Lecția 2 pe 2017, credința e la noi în cămăruță
    " E ploaie, e furtună, credința ne ajută. Miracolul e la noi în mână, iar credința e la noi în cămăruță. ",...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!