Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Doamne, îți mulțumesc pentru ce mi-ai dat

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 15.03.2017
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară

Să aleg în viața asta. Asta am făcut, am ales, conștient sau nu, eu simt că mai mult nu până acum, ce aveam nevoie să trăiesc, nu neapărat ce voiam să trăiesc. Ca să ajung omul care sunt astăzi și, cel mai important, să am ce să dau mai departe oamenilor. Pe multe, dacă nu le-aș fi trăit, dragostea necondiționată a mamei mele, suferințele în relația cu tata, dezamăgirile, n-aș fi putut primi și însoți așa cum merită puiul de om. Să apreciez forța cu care a venit el pe lume. Să fiu pregătită să înțeleg ce are să mă învețe el.

 

Cred cu tărie că Dumnezeu există, dar nu undeva în afara noastră, ci în fiecare dintre noi. Mai cred cu tărie că totul are un sens pe care, cândva, l-am sau îl vom înțelege.

 

Nu e întâmplător că eu sunt mama lui Rareș și că el e copilul meu! E special, ca toți copiii, de altfel. Dar are acel ceva special pe care numai eu puteam să-l îmbrățișez cu atâta răbdare și cu atâta iubire. Iar eu aveam niște frici pe care numai el putea să mă ajute să le vindec.

 

Am trăit împreună multe episoade medicale ale lui. Primul, convulsii febrile la 10 luni jumate. Șoc, urmat de alte câteva zile de febră mare acasă, cu împachetări, două administrări de solutie rectală împotriva convulsiei. La 1 an și 3 luni, computer tomograf și, apoi, intervenție chirurgicală, cu anestezie generală, de extirpare a unui chist în zona presternală. La 2 ani, infecție cu toxocara canis, cu tratament toxic. Multe episoade de febră mare, cu frison la limita convulsiei. Plonjon din canapea în masă, cu plagă frontală. Os de pește în gât. Arsură profundă la mână. Și cred că mai sunt și altele. Ne-au unit. M-au dărâmat. Am conștientizat. M-am apucat de scris. M-au făcut mai puternică. M-au apropiat de mine.

 

Rareș a fost un bebeluș nu energic, teleghidat. Până pe la 2 ani și jumătate, n-a dormit mai mult de două ore legate noaptea. Reușeam să-l adorm pe la 22:30, cel mai devreme, și se trezea de tot la 6:30-7:00, cu mai multe pauze decât reprize de somn. Si nici ziua nu prea recupera. Nu cunosc termenul de perioadă de bebelușeală. Și nu se trezea ca să mănânce, ci să se joace. N-a fost interesat de mâncare, cum nici de somn. Mi-a fost greu. Am zis greu?! Nu, foarte greu uneori, dar, oricât mi-aș fi dorit să fie mai liniștit, nu l-am cenzurat. Avea încă de pe atunci o vigoare aparte de alți bebeluși. La 3 luni și jumătate, voia să stea în funduleț, la 6 luni, se ridica pe marginea pătuțului și, la aproape 10 luni, făcea primii pași. Azi, la aproape 7 ani, deși slăbuț, e un sportiv. Face tenis și o face bine. Ieri, l-am înscris la karate. Antrenorul ne-a vorbit în particular: „Are o forță mare, are un spirit de luptător în el, ceva ce rar mi-a fost dat să întâlnesc la vârsta lui. Nu renunțați!”

 

Pe cât de energic este, pe atât de multă energie creatoare are. Este foarte talentat la desen și în domeniile unde este nevoie de creativitate. Dar nu o face cu migală, atenție, ci tot în forță, cu linii mari. Primul desen al lui a fost executat rapid, pe pat, din picioare. Voia să-mi spună ceva și nu înțelegeam ce vrea. După câteva linii pe hârtie, am înțeles perfect, voia afară cu sania. N-avea încă 2 ani. Face rime, inventează glume, povești, dar sărind prin casă. Când pictează, nu stă numai pe scaun. Ai zice că dansează.

 

Rareș este un copil care, la prima vedere și cunoaștere, poate părea superficial, neatent, indolent chiar. Încăpățânat. Dar, dacă ai răbdare să îl descoperi, este un copil cu un raționament și o profunzime de care puțini adulți sunt în stare. Replicile lui te obligă la un dialog de la egal la egal. Și e capabil de multă iubire. Iar eu am simțit asta încă de când, în primele luni de viață, s-a oprit deodată din agitația lui și m-a mângâiat într-un anumit fel. Eram epuizată, frustrată, neputincioasă.

 

A avut perioada lui de agresivitate. L-a ținut mult, dar mult. Până am înțeles că, prin asta, avea sa-mi transmită că ceva nu era în regulă. Cu mine, cu el, cu starea noastră, cu locul în care îl lăsam fără mine. Dar, chiar și în crizele lui de furie, deși nu știam exact ce să fac, ce vrea de la mine, l-am iubit. Și toate crizele astea m-au ajutat, într-un fel sau altul, să vindec copilul meu interior. Apoi, ele au încetat ca printr-o minune.

 

Doamne, îți mulțumesc pentru ce mi-ai dat! Pentru toate, pentru mine, pentru familia mea, pentru minunea care este copilul meu, n-aș schimba nimic. Doar că, de acum, am să aleg conștientă de Dumnezeul din mine.

 

Citeste si Ce ar face iubirea acum?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P)
Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:     Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu...
Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor
  Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am...
Eu nu muncesc
    - Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6...
Prima expoziție interactivă din Constanța care l-a captivat pe Rareș (P)
    Ceea ce părea a fi un simplu proiect al lui s-a dovedit a fi interesant și, mai mult decât chiar am sperat, captivant. I-am vorbit...
O femeie frumoasă
    Știi ce cred? Că o familie cu o femeie frumoasă  și un bărbat conștient de asta este o familie fericită.   Acum, fără...
Copiii vor libertate, adică un fel de credit
- Mami, îți plac? , m-a întrebat înainte să apuc să închid portiera mașinii după mine și să-i salut pe el și pe soțul meu. Și a ridicat...
Prințesele nu sunt neapărat înalte!
Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! , a răspuns învățătoarea la rugămintea tremurată, bâiguită a copilei care se...
Lumea exterioară este o reflexie a lumii nostre interioare, sau cum copilul meu e bine când eu sunt bine
Lumea exterioară, cu oamenii care ne înconjoară, cu experiențele pe care le trăim, este doar o oglindă a ceea ce simțim. Iar ceea ce simțim noi despre lumea...
Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel
În orice. Am învățat să-mi ascult inima și, când o și urmez, mă simt, hai să zic, fericită. Deși fericirea aceasta nu seamănă cu fericirea...
Ce faci doar pentru tine și sufletul tău?
- Cum ești cu tine? , m-a întrebat după jumătate de oră. - Sunt bine. - Uite, trage o carte. Și mi-a întins un evantai. - „ De ce...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!