Eu n-am avut parte de educație financiară, ca mulți din generația mea.
Dar am avut mult într-o lume în care copilul era undeva jos, fără putere de decizie în ceea ce-l privea, cu atât mai puțin în ceea ce implica traiul întregii familii. Am văzut la mama că e relaxată în relația cu banii, nu și i-a dorit cu orice preț și nici n-a disperat când a rămas fără ei. Dar nici n-a întins mâna niciodată. Apoi, nu ne-a ascuns nimic. La noi era consiliu. Salariul ei era de 10 lei, de 10 lei ne descurcam luna aia. Și-i puneam împreună pe hârtie. Dar fără vreo suferință că sunt puțini, că nu ne-ar ajunge, că alții au și noi n-avem. Nu existau alții în ecuația noastră financiară. Erau zile când pleca la serviciu și ne lăsa cu frigiderul gol, dar cu o stranie convingere că o să fie bine. Avea ea o vorbă, 'Nu ne lasă pe noi Dumnezeu!' (Și nu ne lăsa!). Nu știu ce înțelegeam exact din ea, dar, copil fiind, n-am simțit nicio lipsă materială, deși ne lipseau multe. Nu știu dacă pot să mă fac înțeleasă, dar nu m-am simțit niciodată săracă, pur și simplu, nu mi-am pus niciodată problema așa. Adică, vedeam, da, că alți copii au haine și bani mulți pe mână, dar nu mi-am dorit să fiu în locul lor. Cred că, pentru că nu le-aș fi cedat nici în ruptul capului locul meu.
Am primit ce era de primit în contextul în care am trăit eu. Acum, copilul meu, simt și știu, are nevoie de mai mult. Nu e suficient ce m-a învățat pe mine mama. Sunt alte vremuri și e bine că e așa. Asta înseamnă evoluție. Ea vine cu nou, desigur, ceea ce e și greu, și copleșitor uneori. Dar suntem datori să învățăm.
Uite, nu am auzit-o pe mama niciodată că nu are bani. La fel, eu nu-i spun lui Rareș (care ar vrea în fiecare zi câte ceva, orice, cât de mic, numai să cumpere ceva) că nu am bani, ci că nu avem buget pentru asta. E altceva, dar nu e destul pentru perioada în care trăim, cu mult și cu de toate și peste tot, cu telefoane încă de la grădiniță, cu apetit pentru fashion încă de la grupa mică, cu jucării cât mai multe, cât mai scumpe, cât mai excitante. Așa că am hotărât să-l implicăm pe Rareș activ în ceea ce înseamnă bugetul familiei. Și s-a dovedit a fi o idee genială. Copilul nostru câștigă banii lui. Eu îl rog să mă ajute cu idei scrise despre el, cu amintiri frumoase, cu dorințe, visuri, supărări, neplăceri, bucurii. Și el le scrie, bine, în cuvinte legate unul de altul, cum știe el deocamdată, pe unele le descifrez cu greu. Dar e minunat. Și îi mulțumesc pentru ideile lui și îl răsplătesc pentru efort. Soțul meu îl ia partener în proiecte mari, de creație, la agenția lui de publicitate. Și, când îi propune un proiect nou, îi dă copilului toate detaliile, serios, întocmai ca unui coleg: termen de execuție, data la care va încasa banii, linii pe care să le urmărească în desenul lui. Ceea ce l-a minunat de-a dreptul pe soțul meu a fost că găsește cu adevărat inspiraționale desenele lui Rareș. Cu adevărat. Eu m-am minunat înaintea lui. Și încă ceva, copilul nostru cheltuiește cu grijă banii munciți de el, deși noi nu i-am pus nicio limită. Ba, ne-a și împrumutat pe noi. Ba, s-a oferit și să-i dea toți banii lui Ioanei (sora mea), ca să-și organizeze nunta.
Copilul meu are relația cu banii pe care o avem noi, părinții lui. Iar noi, părinții lui, am înțeles că suntem datori să ne mișcăm în ritmul societății actuale. Eventual, cu un pas înainte, cum a fost mama.
Azi, am găsit o postare din care am mai învățat ceva. Ideea este fantastică și îi învață pe cei mici, simplu și aplicat, rolul și scopul banilor. Ei sunt făcuți să fie, în măsură echilibrată, cheltuiți, economisiți, donați și investiți.
Un copil din America a scris, de ziua tatălui, pentru celebra Humans of New York a lui Brandon Stanton, cum l-a învățat tatăl lui să înțeleagă valoarea unui dolar și măreția actelor de caritate, dar și importanța investiției. Povestea a făcut înconjurul lumii în scurt timp. Iată ce are de împărtășit băiețelul:
"În fiecare săptămână, primesc o alocație de 1 dolar. Apoi, aleg secțiunea în care pun dolarul. Am 4 secțiuni: 'de cheltuială', 'economii', 'donații', 'investiții'. Dacă pun dolarul în secțiunea 'investiții', părinții mei îmi dau 2 penny în plus la fiecare sfârșit de lună. Până acum, am folosit doar de două ori secțiunea 'de cheltuială'. Am peste 10 dolari în secțiunea 'investiții'. Aș fi putut avea mai mult, dar am luat din ei pentru a-i pune în secțiunea 'donații'. Cu ei, am cumpărat împreună cu părinții mei mâncare pentru persoanele care nu au suficienți bani în secțiunea 'de cheltuială'."
Preiau ideea. Public acum și plec să cumpăr 4 borcane mari, pe care am să le personalizez.
Sursa foto aici.
